Alpinistul Justin Ionescu a povestit care au fost cele trei lucruri care au contribuit decisiv la salvarea sa după cutremurul devastator din Nepal – şansa, compania de asigurări şi puja -un ritual budhist. Se declară fericit că a avut șansa să fie protejat, informează Mediafax.
Justin Ionescu este unul dintre cei patru alpinişti români, alături de Alex Găvan, Teo Vlad şi Zsolt Török, care se aflau expediţie în Himalaya în timpul cutremurului din 25 aprilie, toţi reuşind să părăsească muntele în siguranţă. Justin Ionescu a plecat în expediţie în Himalaya la sfârșitul lunii martie, în încercarea de a escalada vârful Everest, fără oxigen suplimentar, ceea ce ar fi reprezentat o premieră pentru România.
CITEȘTE ȘI: De ce nu mai sunt supraviețuitori
Joi noapte, Ionescu a ajuns la Bucureşti şi a povestit ceea ce a trăit în Nepal. ”Sunt fericit că am avut şansa să fiu protejat” Are faţa arsă de soare şi de vânt, cu urme de la ochelari şi mâinile crăpate de ger. Te aştepţi să fie stors de vlagă după o expediţie spre cel mai înalt vârf din lume şi un drum lung cu avionul, dar este activ.
„A întârziat mult cursa, a fost furtună la Istanbul, destul de puternică. Bătea vântul atât de tare încât se mişca avionul stând pe loc, la sol. S-a întrerupt traficul aerian şi a trebuit să aşteptăm. Am avut timp câteva zile în Kathmandu să mă odihnesc. Azi am început direct cu o şedinţă de birou federal. Nu sunt foarte obosit. Am avut alte expediţii din care m-am întors mult mai obosit”, spune alpinistul Justin Ionescu. Întrebat direct dacă este un om norocos, alpinistul a răspuns:
CITEȘTE ȘI: Un bărbat de 100 de ani, salvat de sub dărămăturile din Nepal după 8 zile
„Mă simt foarte norocos. Şi sunt fericit că am avut şansa să fiu protejat. La propriu m-am simţit protejat. Am avut şansa să nu păţim nimic, nici eu, nici colegul meu Zsolt Torok şi nici ceilalţi români care am fost acolo”. Subiectul „cutremur” este încă puternic prezent în mintea sa. „Cutremurul… n-am realizat gravitatea puterii şi ceea ce putea implica. În acel moment nu am realizat. Cutremurul m-a prins în tabăra II, la 6.400 de metri altitudine, abia începea muntele, mai aveam mult de urcat. Eram într-o tură de aclimatizare, o făceam împreună cu Zsolt Torok, colegul meu. Şi el era acolo tot să cucerească Everestul, dar el a preferat să urce cu oxigen. N-a apucat, ca şi mine. Ne-am întâlnit în tabăra de bază şi am urcat împreună. Eu mai fusesem în acel loc cu doi ani înainte. Am sesizat avalanşele care s-au pornit de pe versanţii căldării în care noi ne aflam.
CITEȘTE ȘI: Mii de morți din cauza cutremurului din Nepal
Eu mai trăisem avalanşe în zona aceea şi am încercat să-l liniştesc pe Zsolt, care chiar s-a speriat. El a asociat totul cu alte avalanşe trăite în cort. S-a stresat atunci, eu i-am zis să stea liniştit că nu vor ajunge la noi, pentru că mai trăisem asta. Nu au ajuns la noi. Acum, ajungând acasă, mă gândesc că şi datorită lipsei de oxigen nu am realizat gravitatea situaţiei. Probabil asta s-a întâmplat. Cutremurul a fost lung, am schimbat destule cuvinte între noi”, a povestit Justin Ionescu scenele petrecute pe munte. Cei doi români au fost primii care au găsit calea dintre tabăra a doua, unde i-a surprins cutremurul, şi tabăra unu, aflată la o altitudine mai mică.
