André Gorz e un cunoscut filozof francez, iesit de sub pulpana lui Sartre, dar desprins la timp de acesta, virand inspre teme ceva mai inofensive (decat militantismul feroce si aberant bolsevic al celui care a scris "Fiinta si neantul"), cum ar fi ecologia sau problema muncii. A murit la finele lunii septembrie 2007, conform unui scenariu romantic ce a socat intreaga Franta: s-a sinucis impreuna cu sotia sa, englezoaica prin nastere, Dorine, care era pe moarte (injectie letala, scrisori explicative catre familie si prieteni, indicatii testamentare etc.). Filozoful cu orientari de stanga, unul dintre fondatorii ziarului "Le Nouvel Observateur", a comis acest gest extrem dintr-o dragoste la limita nebuniei, admirabila, in fond, dar dintr-un cu totul alt film decat cel al realitatii indiferente in care traim. Nicolas Sarkozy l-a omagiat numindu-l "una dintre figurile intelectuale pregnante ale stangii franceze si europene". Anul trecut, Gorz a publicat la Editions Galilée o scrisoare de dragoste de 74 de pagini intitulata "Lettre à D. Histoire d’un Amour" (acum a devenit best-seller in doar doua saptamani!), de un patetism pe care-l poti intelege sau nu (dar nu judeca), in care gasim anticiparea acestui final shakespearian: "Vei avea in curand 82 de ani. Te-ai micsorat cu 6 centimetri si cantaresti doar 45 kg si inca esti frumoasa, gratioasa si atragatoare. Se implinesc 58 de ani de cand traim impreuna si te iubesc acum mai mult decat oricand. (…) Nu vreau sa particip la incinerarea trupului tau, nu vreau sa primesc cenusa ta intr-o urna". No comment.