Într-un pasaj din cartea ”Preţul adevărului. Un procuror se luptă cu sistemul”, scrisă de Daniel Morar, fostul procuror-şef al DNA relatează că Adrian Năstase l-a fi sunat în toamna anului 2005, pentru a se interesa dacă are dosar penal.
Morar afirmă în carte că a interpretat modul de abordare că o tentativă de subordonare simbolică, Năstase solicitând prin şefa sa de cabinet să fie sunat de către noul procuror şef. Adrian Năstase era, în 2005, preşedintele Camerei Deputaţilor. Fostul premier a fost condamnat la închisoare cu executare în iunie 2012 în dosarul Trofeul Calităţii iar pe data de 6 ianuarie 2014 a primit o condamnare în dosarul Zambaccian. A fost achitat în dosarul mătuşă Tamara, conform Hotnews.ro.
”Dan Tăpălagă. Dar Adrian Năstase v-a sunat vreodată?
Daniel Morar: Da. M-a sunat o dată, la începutul activităţii mele aici, în toamna lui 2005. A fost un lucru extrem de interesant pentru mine. A fost mai aparte modalitatea de abordare. Am fost sunat de o doamnă, care s-a prezentat că fiind şefa de Cabinet a domnului preşedinte Adrian Năstase. La acea dată ocupa funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Nu avusesem niciun contact cu Adrian Năstase. Sunt absolvent de la Cluj, de la Babeş Bolyai, nu de la Bucureşti, deci nu l-am avut nici ca profesor, n-am avut nicio altă tangenţă cu dânsul.
Această doamnă mi-a spus că domnul Năstase, domnul preşedinte vrea să vorbească cu mine, să-l sun. Că el a cerut că eu să-l sun. Am fost cam surprins, pentru că era o modalitate totuşi atipică. Putea să vorbească cu mine atunci. Am spus că eu nu am nicio treabă cu Adrian Năstase şi, prin urmare, nu am de ce să-l sun. Zice: „Dar domnul preşedinte Adrian Năstase a cerut să-l sunaţi”. Zic: „Doamnă, dacă domnul preşedinte are treabă cu mine, să mă sune sau să vorbească acum cu mine”. Doamna a avut o replică destul de ciudată, spunându-mi: „Nu vă ştie numărul”. Zic: „E numărul pe care tocmai m-aţi sunat. Putem vorbi. – Dânsul a insistat să-l sunaţi, continuă doamna. – Când o să am treabă, o să-l sun. Acum nu am treabă cu dansul” şi am încheiat această discuţie”, se arată în pasajul citat.
Morar mai subliniază că această manieră de a-l contacta era de fapt o acţiune de intimidare, de poziţionare. ”Eu sunt preşedintele Camerei Deputaţilor, tu eşti procurorul general al P.N.A. – funcţia aceea o deţineam atunci – prin urmare, trebuie să mă suni. Trebuie să-mi dai datele pe care le cer eu. Deci, era categoric o modalitate de subordonare simbolică, o poziţionare clară. Din moment ce spunea: Tu sună-mă pe mine. Era o poziţionare clară, pe care n-am acceptat-o. Părea că avea exerciţiu în asta, adică nu părea ceva singular, ceva ce a încercat doar cu mine”, arată Daniel Morar în cartea citată.
