Alegerile europarlamentare arata inca o data cat de greu se schimba trendurile electorale si cata gargara se consuma la televizor si in analize care pretind ca iau live pulsul alegatorilor. Rezultatul pare a fi copiat dupa alegerile din noiembrie 2008: PSD si PDL umar la umar pe primul loc si PNL la jumatate cat primii doi. Daca ponderam cu prezenta la vot mai mare a maghiarilor, am putea spune ca cifrele sunt chiar aceleasi. Asta se intampla dupa aproape sase luni de coalitie PSD-PDL, dupa nenumarate certuri in interiorul Guvernului si dupa masuri controversate de gen impozit forfetar. Sa nu pufnesti in ras cand auzi cate un ziarist la televizor care se uita doct dupa ochelari si iti explica cum Basescu a spus nu stiu ce trasnaie si, drept urmare, va pierde "cel putin 5% din voturi"? De altfel, daca as aduna cat pierde Basescu saptamanal in analize din presa, acum ar trebui sa aiba minus 250%.
In ciuda frustrarii provocate de alianta celor doua partide, fotografia de finish arata ca in noiembrie 2008. Iar liberalii si Crin Antonescu nu au reusit sa capitalizeze schimbarea din fruntea partidului. Toate acestea ar trebui sa ne faca pe toti ceva mai putin agitati si mai obsedati de declaratiile de la televizor si miscarile de pe o zi pe alta in politica. Oamenii isi schimba greu opiniile, doar pe termen lung, nu inghit orice informatie noua si se decid greu sa-si schimbe optiunile. Ingurgiteaza informatiile selectiv si, in general, doar daca le confirma opiniile deja avute.
Mi se va spune: stai putin, absenteistii fac diferenta, la toamna vor schimba radical peisajul. Absenteistii sunt marea marota a politicii romanesti (chiar si europene, dar din alte motive). Asa cum avem un cult national al eroului necunoscut, dezvoltam si un cult al absentului necunoscut. Ca om care nu am ratat nici un vot, incep sa ma simt iritat de cultul absentului necunoscut: spre deosebire de noi, astia care mergem sa votam, absentul e tratat ca o fiinta umana ceva mai evoluata; absentul emana o greata existentiala sofisticata; absentul merita ascultat si analizat pentru ca prin absenta sa el emite un mesaj care musai reprezinta un diagnostic exact al sistemului politic.
Spre deosebire de noi, fraierii care mergem la vot, absentul nu se lasa manipulat si pacalit de ticalosii de politicieni. Ba, pardon. M-am plictisit de aceasta teza. Or fi cativa care chiar stau acasa din greata. As crede in spiritul lor civic macar daca ar veni si ar vota in alb. Dar imi permit sa nu cred ca ingretosatii de politica ne dau semnale devastatoare mergand la iarba verde. Pana la urma, acest soi de lamentatie nu face decat sa arate marota celui care vorbeste. Fiecare politician sau analist are niste obsesii si crede ca absenteismul confirma exact, dar exact, acele obsesii. La Realitatea TV, liberalul Cristian Busoi o tinea una si buna ca absenteismul de duminica este un adevarat referendum impotriva actualului Guvern si arata ca publicul a sanctionat dur si s-a aratat dezgustat de alianta maro. Pana cand Robert Turcescu i-a amintit ca prezenta la vot a fost cu doar 1% mai mica decat in 2007, atunci cand partidul domnului Busoi guverna de unul singur.
Inteleg ca atunci publicul absent comisese tot un referendum si un mesaj de dezgust fata de guvernul liberal. In plus, m-am plictisit si de discursurile generaliste fata de sistemul politic, care nu vin si cu ceva solutii. Impreuna cu colegii mei de la Centrul Roman de Politici Europene, am propus acum doua luni schimbarea sistemului de vot pentru europarlamentare, pentru a le da posibilitatea oamenilor sa voteze nume in interiorul listelor, nu sa aleaga, pur si simplu, ordinea stabilita de partide. Am auzit in aceste zile alegatori ai PNL enervati de prezenta Noricai Nicolai pe primul loc sau ai PDL enervati de sarada jenanta cu sustinerea "independentei" EBA. Poate ca o asemenea schimbare ar face sistemul mai atractiv, i-ar face pe cei care voteaza sa vina cu inima mai impacata la urne, dar nu imi fac iluzii ca toti cei care au preferat sa mearga la iarba verde ar fi brusc cutremurati de simtamant civic. In plus, aceste alegeri arata un adevar demonstrat la fiecare scrutin: absenteistii reproduc fidel la nivel statistic optiunile celor care voteaza.
Ganditi-va doar la urmatorul aspect: in iunie 2009 au votat 27%. In noiembrie 2008 au votat 39%. si totusi, rezultatul seamana izbitor. Cum spuneam, la nivel statistic cei care nu vin la vot au aceleasi inclinatii cu cei care o fac. Singura diferenta se manifesta in cazul UDMR, maghiarii au venit mai multi la urne si ei nu reproduc optiunile majoritatii, deci diferenta se simte. Parca mai vad un argument: a fost frauda. Am propus intr-o emisiune de radio urmatorul test pentru PNL, care acuza frauda: nu are decat sa faca ce a facut Asociatia Pro Democratia in 2004. APD a introdus in calculator listele suplimentare din Ilfov si a facut plangeri impotriva celor care au votat dublu.
PNL are resurse sa faca asa ceva la nivelul intregii tari. Are acces la liste prin oamenii sai din sectiile de votare, care nu au decat sa puna 100 de membri de partid sa bage totul in calculator, sa compare listele suplimentare si listele permanente. In doua-trei saptamani ar trebui sa vina cu dovada credibila a fraudei din 8 iunie. si sa faca plangeri penale impotriva votantilor multipli. Ne-ar face tuturor un serviciu. Daca nu va face asta, nu va fi cu nimic mai presus de Traian Basescu, care si el a acuzat frauda in 2004 si apoi a lasat subiectul balta.
