Derk-Jan Eppink, fost functionar in Comisia Europeana, dezvaluie in cartea sa "Viata unui mandarin european", masinatiile si lupta acerba pentru putere din cadrul executivului UE.
Cosmarul oricarui birocrat din Comisia Europeana este un comisar nou, plin de idei si care vorbeste in afara "liniei oficiale" stabilite de "mandarinii europeni", povesteste Derk-Jan Eppink intr-un articol publicat in cotidianul britanic The Telegraph. "Imaginati-va urmatoarea scena la Bruxelles saptamana aceasta: comisarul tocmai s-a intors din vacanta de vara. A citit o carte. Are o idee! La prima intalnire cu membrii cabinetului, le dezvaluie visul sau. Mandarinii asculta. Zambesc si spun «da, domnule comisar!», dar in sinea lor se gandesc «cum potolim asta?». Ce pot face? Exista trei metode brevetate. Prima, sa prezinte «motive practice» de ce propunerea nu este posibila. Pot spune «da» si apoi sa ingroape ideea in proceduri care dureaza atat de mult incat comisarul uita de plan. Sau pot spune ca ideea a fost deja propusa si ca acum e supusa unui «raport de evaluare». Dar cea mai eficienta strategie este de a preveni comisarul sa aiba idei de la bun inceput. Cele mai simple mijloace in acest sens sunt de a-l coplesi cu briefing-uri complexe, expuneri incomprehensibile si discursuri seci ca praful."
Eppink expune in tonuri destul de critice deficitul de democratie din Comisia Europeana, unde functionari nealesi prin vot au creat un adevarat "imperiu" bazat pe directive, reglementari si decizii cu caracter legislativ. "Acolo unde inainte imperiile isi trimiteau legiunile pentru a ocupa pamanturile, UE isi trimite mandarinii foarte bine pregatiti, care folosesc legea drept arma. Comisia Europeana are angajati in jur de 25.000 de oficiali si este surprinzator de eficienta, dar asta din cauza ca guvernele nationale ii aplica decretele. Puterea Comisiei rezida in birocratii ei care raman, nu in comisarii care vin si pleaca."
In ciuda criticilor formulate, Eppink nu-i demonizeaza pe functionarii Comisiei – post pe care l-a avut si el timp de sapte ani, lucrand pentru comisarii Frits Bolkestein si Siim Kallas. El recunoaste ca "mandarinii" europeni sunt manati de "cele mai bune intentii". "Sunt oameni convinsi ca Europa are nevoie de mai multa integrare pentru a supravietui in era globala. Dar sunt oameni care nu inteleg intotdeauna ca mai multa Europa nu e neaparat o Europa mai buna. si trebuie sa inteleaga ca imperiul european are caracteristica-cheie care a dus la decadere majoritatea imperiilor: ii lipseste conectarea la popor. Este pentru popor, dar nu de catre popor." Pentru fostul functionar european, exemplul cel mai evident al deficitului de democratie il reprezinta experienta Tratatului Constitutional. Nu adoptarea unui Tratat de Reforma fara referendumuri este solutia, crede Eppink. Dimpotriva, toate marile decizii politice in plan european ar trebui supuse votului popular.
De asemenea, presedintele Comisiei ar trebui ales prin vot direct, ceea ce i-ar acorda mult mai multa putere in fata "mandarinilor". "In prezent, el calareste cu precautie pe ceafa unui elefant pe care nu-l poate struni, peste un imperiu pe care abia il poate gestiona", comenteaza Eppink.
Intr-o prezentare a cartii sale sustinuta in luna martie la Centrul pentru Studii de Politici Europene, Eppink a povestit o intamplare legata de fostul sau comisar, Frits Bolkestein, care avea niste pareri foarte bine conturate legate de imigratie, nedorind sa transforme UE intr-o "Uniune a imigratiei". Dar la o intalnire din 2001 Bolkestein a cazut de acord asuprea unei decizii fara sa stie ce continea aceasta de fapt. A aflat a doua zi, din Financial Times, care titra "UE § Uniunea imigratiei". "Desigur, a dorit imediat sa scape de acea decizie. A intrebat: ce pot face acum? Acum, linia oficiala a Comisiei e sa deschida complet Europa imigratiei din Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Am spus: singurul lucru pe care-l putem face este sa pornim o intriga! Va trebui sa-i rugam pe ministri Justitiei din statele membre sa incerce sa submineze propunerea Comisiei. si asta e exact ce am facut." Pe langa ministrul de Justitie belgian, care a fost usor de convins dupa cateva sampanii, in cele din urma i-au "ajutat" atentatele teroriste din 11 septembrie. Metoda insa ramane brevetata pentru multe alte initiative.
