Recent, un workshop desfasurat in cadrul Festivalului international „Shakespeare”, de la Craiova, a reusit sa-i entuziasmeze atat pe cei cuprinsi la aceasta „scoala” fara catedra, cat si pe spectatorii invitati sa le urmareasca demonstratiile. Organizat de catre staff-ul festivalului impreuna cu Catedra UNESCO (condusa de prof. Corneliu Dimitriu) a Institutului International de Teatru, acest workshop si-a focalizat preocuparile in directia sublinierii asemanarilor si, mai ales, a deosebirilor dintre jocul actorului fara masca si, respectiv, cu masca. Timp de aproape o saptamana, intr-o armonioasa ingemanare dintre aspectele teoretice si cele practice, cu pertinente referiri la actor si la personaj, la atitudinea interpretului fata de „personajul cu masca” si la regandirea identitatii sale in functie de expresivitatea mastii si de „noua” relatie dintre personaje, tinerii interpreti, unii dintre ei chiar lectori sau asistenti universitari din Bucuresti si Craiova (fapt ce probeaza si el utilitatea „formarii si a perfectionarii formatorilor” prin intermediul workshop-ului) au devenit la randul lor executanti si colaboratori ai profesorului si regizorului David Chambers, de la Yale University, din SUA, dar si comentatori subtili ai invatamintelor asimilate in acest cadru. Cu deosebit tact si cu o pasiune neintinata de voluptatea retoricii sau a narcisismului, cu delicata ironie, dar si savuroasa autoironie, profesorul si-a castigat repede increderea, respectul si prietenia „elevilor”, atrasi in rezolvarea numeroaselor situatii „de joc”, in care, mai ales in cazul folosirii mastilor, erau solicitate cu maxima intensitate plasticitatea corporala, expresivitatea atitudinilor, a gestului si a miscarii. In final, inainte de imbratisarea prietenoasa dintre profesor si participanti sau de aplauzele fierbinti ale spectatorilor, „elevii” au fost invitati sa vorbeasca despre cele intamplate. Printre opinii, am retinut si gandul actritei Ioana Visalon, una dintre cele mai valoroase interprete din fosta trupa a lui Dan Puric, acum aflata si ea la catedra, ca asistent universitar: „Cred ca am participat la una dintre cele mai interesante si eficiente modalitati de a ne imbogati cultura profesionala, experienta de actori si de viitori profesori. Succesul cred ca se explica prin concretetea obiectivului propus, aici jocul cu masca, prin originalitatea abordarii temei, prin bogatia si varietatea demonstratiilor si, nu in ultimul rand, prin familiaritatea benefica instaurata la cursuri, bizuita insa pe un deplin respect reciproc si pe o prietenie sincera, dobandita impreuna cu sentimentul autentic al castigului profesional datorat acestui workshop”.
