Klaus Johannis a primit prea repede si cu prea multa dezinvoltura cadoul liberalilor de a se cocota in fotoliul de premier. Fara sa puna prea multe conditii, fara sa stie cu cine ar urma sa lucreze sau care este proiectul fragilului Executiv care ar administra tara pana la alegerile prezidentiale. Klaus Johannis nu pare sa aiba nimic de aparat in acest razboi, de aceea se lasa dus de valul politicienilor care au nevoie de el si de propria vanitate. Ideea liberalilor de a propune un premier german in fruntea Romaniei va aduce puncte in favoarea lui Crin Antonescu, fiindca nemtii sunt considerati adesea superiori, mai educati, mai muncitori si mai disciplinati, prin comparatie cu locuitorii mioritici delasatori si lenesi. Johannis nu este insa un neamt oarecare, ci unul care administreaza Sibiul cu succes de zece ani si care si-a bazat longevitatea politica pe negocieri si compromisuri.
A stiut la fel de bine sa fie prieten cu Nastase din 2000 pana in 2004, cu Basescu din 2004 pana in 2007 sau cu Tariceanu din 2005 pana in 2008. Johannis stie sa fie mereu de partea castigatorilor, stie sa alunece printre baricadele partidelor fara sa cada, stie sa lucreze in aceeasi masura in propriul interes si in favoarea sibienilor. Lista calitatilor celui mai celebru primar din Romania este nesfarsita, iar Crin Antonescu si consilierii sai mai avizati decat el si care au o strategie clara de punere la colt a presedintelui au calculat bine beneficiile asocierii cu Johannis. PSD, UDMR si chiar Sorin Oprescu vor sa profite la randul lor de aceasta idee si isi atarna vagoanele de locomotiva lui Klaus Johannis.
Metamorfozarea primarului de provincie in premier de vreme rea nu are prea multe avantaje pentru Klaus Johannis, care poate nu stie ca va intra cu balerinii sai nemtesti direct in gura lupilor din Bucuresti, ca Marian Vanghelie ii va spune pe cine sa puna ministru la Educatie sau la Interne, ca Hrebenciuc ii va explica ce ordonante sa semneze si in cat timp sa le dea, ca Fenechiu isi vrea si el ministrii lui, iar Voiculescu are mari interese la Ministerul Economiei fiindca prin marele sau concern Grivco s-a obisnuit sa cumpere energie ieftina de la companiile de stat si apoi sa o vanda mai scump altor companii tot de stat.
Johannis insusi a devenit candidatul comun al opozitiei dupa negocieri serioase si rapide la sediul Grivco. Noua coalitie antiprezidentiala nu poate uita ca "tratativele de la Grivco" l-au pus in corzi pe Traian Basescu, iar Klaus Johannis, desi nu-si da seama, a devenit deja prizonierul acestor tratative. Mircea Geoana a refuzat in ziua caderii guvernului sa mearga la consultarile de la Cotroceni, dar i-a convocat pe liderii noii majoritati la Grivco, pentru ca in acest fel oamenii sa faca diferenta: pe terenul marelui Felix negocierile au succes, in vreme ce la Cotroceni nu se pot rezolva afacerile grupului 322. Presedintele cere un executiv prin care marea coalitie care a declansat criza politica sa-si asume guvernarea, nu sa trimita tehnocrati inaintasi independenti, care sa nu poata plati electoral.
Grupul de la Grivco vrea sa il trimita insa pe Klaus Johannis la groapa cu lei si nici liberalii, nici social-democratii n-ar vrea sa-si amaneteze imaginea inaintea prezidentialelor. Nici Traian Basescu nu vrea sa-si amaneteze linistea si cauta un premier fidel pentru a nu repeta umilinta din ultimii doi ani ai guvernarii Tariceanu. Pana atunci, timpul trece in favoarea lui fiindca stie ca daca va castiga cursa pentru Cotroceni va reusi sa stranga in jurul sau cel putin 50 la suta din Parlament: intotdeauna invingatorii acapareaza majoritatile.
