La 90 de ani de la Marea Unire, romanii nu mai au nici entuziasme nationale, nici idealuri politice. La 90 de ani de la Marea Unire, Romania nu mai are nici un proiect de viitor, nici o idee care sa aiba sprijinul general al cetatenilor sai. La 90 de ani de la Marea Unire, Romania nu mai stie ce vrea, dupa ce a reusit sa ajunga in cluburile lumii civilizate, NATO si Uniunea Europeana. La 90 de ani de la Marea Unire, liderii politici autohtoni nu-si mai propun sa faca din Romania o tara care sa intre in jocurile mari ale regiunii sau ale Europei. La 90 de ani de la Marea Unire, Romania pare impotmolita mai mult de lipsa ei de viziune decat de criza economica internationala, de care si-au batut joc pe rand toti oamenii marcanti ai tarii. La 90 de ani de la Marea Unire, desi majoritatea romanilor sustin ca sunt mandri de tara lor, multi vor sa lucreze in state mai dezvoltate si chiar sa se mute acolo definitiv.
De departe e mai usor sa fii mandru de Romania, fiindca acolo nu-i mai vezi pe oamenii de stat de care aici te rusinezi in fiecare zi, fiindca acolo nu trebuie sa dai spaga la doctor de cate ori te duci, fiindca acolo functionarii sunt mai putin aroganti. La 90 de ani de la Marea Unire, romanii sunt nemultumiti de liderii lor si infricosati de criza care urmeaza. Inca de anul trecut sondajele anuntau ca ingrijorarile oamenilor sunt accentuate mai ales de preturi si de salariile sau pensiile prea mici. Pe locul doi printre temerile romanilor erau somajul si problemele de locuire. Intre timp, criza economica a adus pe primul loc somajul si preturile, dar politicienii autohtoni nu reusesc deocamdata sa formuleze solutii coerente. PSD promite ca va creste salariile daca vine la putere si ca amnistiaza averile ilicite. Altfel spus social-democratii risca sa dezechilibreze fragila balanta de dragul de a fi consecventi cu masurile stangii.
In Romania insa stanga este socialista doar in discurs, de ochii lumii, caci in particular ramane o stanga-caviar, cu lideri imbogatiti de tranzitie, care traiesc intr-un lux exagerat si care fie sunt nevoiti sa-si apere propria agoniseala in fata procurorilor anticoruptie, fie sa le ofere protectie colegilor care au parvenit pe cai ilegale. Votand PSD, riscam sa readucem in vitrina europeana coruptia si reversul ei: manipularea justitiei in favoarea liderilor social-democrati. Votand PSD, riscam sa ne afundam in criza economica si sa pierdem credibilitatea Comisiei Europene. Liberalii, in schimb, au rezistat cu stoicism tentatiei de marire a salariilor inaintea campaniei electorale, desi premierul Tariceanu se lauda in reclamele electorale ca a marit pensiile si salariile. Votand PNL, am putea avea avantajul ca taxele raman neschimbate si dezavantajul ca prietenia cu social-democratii ar duce la derapaje chiar mai mari decat cele intamplate in ultimii ani.
PNL a reusit performanta sa aduca Romaniei cea mai mare crestere economica din ultimii 20 de ani, dar si contraperformanta de a cheltui banii ca o tinerica lacoma care se gandeste doar sa aiba in poseta rujul ravnit si in picioare cei mai inalti pantofi cu tocuri. Spre deosebire de liberali si socialisti, care s-au curtat intens si indecent in ultimul an, PD–L a stat intr-o oarecare expectativa, mizand in prag de criza pe un premier tehnocrat din randurile partidului, Theodor Stolojan, si pe un ministru al Justitiei reformist si independent, Monica Macovei. PD–L ar putea fi si de data aceasta raul mai mic desi va fi nevoit sa guverneze in concubinaj fie cu PSD, fie cu PNL sau chiar cu ambele.
