Madonnei ii place sa socheze. Face parte din brandul sau. In mijlocul concertului din Parcul Izvor, ea le-a spus fanilor sai ca a aflat ca in Europa de Est tiganii (si romii in general – sic!) sunt discriminati, iar asta o intristeaza. Spre surpriza vedetei, publicul a huiduit copios. "Ce treaba a avut ea sa ne spuna lucrurile astea?", se intreba unul dintre spectatorii care o apostrofasera, intervievat de BBC.
Putem, desigur, sa ne intrebam de ce a facut populara vedeta apelul impotriva discriminarii tocmai la Bucuresti. Ar fi putut, tot atat de bine, sa-l faca la Budapesta sau la Belgrad, capitalele est-europene care precedasera Bucurestiul in turneul "Sticky and Sweet", sau la Sofia, unde a concertat cateva zile mai tarziu. Mai ales ca Budapesta este inca marcata de actele rasiste petrecute in aceasta luna, soldate cu uciderea a sase tigani – numai ca acolo au loc si manifestatii de protest impotriva acestor acte. Poate tocmai atunci aflase (probabil de la grupul de muzicieni tigani Hang Up, care o acompaniaza in acest turneu).
Motivatia reginei pop ma intereseaza mai putin decat resorturile care au infuriat zecile de mii de oameni – mai ales ca, in principiu, majoritatea ii erau admiratori. Reactia e cu atat mai greu de explicat cu cat referirea fusese facuta la Europa de Est, nu neaparat la Romania.
Din punct de vedere normativ, e greu sa afirmi ca in Romania situatia minoritatilor este mai rea decat in restul Europei: avem programe guvernamentale pentru integrare, discriminare pozitiva, o legislatie si un Consiliu pentru Combaterea Discriminarii, campanii media.
In practica, lucrurile sunt mai complicate. Mass-media relateaza frecvent stiri de genul "un barbat de etnie roma a comis…", dar niciodata nu ni se spune ca faptasul ar fi, de exemplu, "de etnie romana". Mamele isi apostrofeaza frecvent odraslele indisciplinate ca "injura ca tiganii" (desi cuvintele rostite erau romanesti neaose), dar si politicieni cu rang inalt refuza "sa se tiganeasca", persoanele care ne agaseaza sunt "tiganci imputite", iar "bai, handicapatule!" este o insulta de uz comun.
Avem, cum spuneam, legi antidiscriminare, afisele cu "exclus romi" au disparut, dar stim cu totii ce inseamna cand la intrarea unor localuri scrie ritos ca "patronatul isi rezerva dreptul de a-si selecta clientela". Studiile sociologice au aratat in repetate randuri ca exista o dominanta a opiniei publice romanesti, materializata in respingerea grupurilor caracterizate prin ceva "diferit" de ceea ce este considerat "normal", fie ca este vorba despre homosexuali, seropozitivi sau tigani.
Deci ceva-ceva dreptate avea Madonna sa faca declaratia cu pricina la Bucuresti, mai ales in ultima parte a acesteia, in care s-a referit la respectul datorat celor ce sunt "diferiti". Reactia publicului a fost din seria "BBC, nu minti!" – a rabufnit obsesia celor mai multi dintre noi ca strainii practica un sport international care consta in denigrarea bietei noastre tarisoare si a blandei natiuni ce o populeaza. Infuriindu-se la auzul enunturilor generale antidiscriminare, spectatorii si-au pus mana in cap imediat ce a venit vorba despre musca respectiva.
Madonna a fost, intr-adevar, "diferita" de asteptarile unui public care considera ca plata unui pret piperat pentru biletul de intrare ii da dreptul de a fi scutit sa i se spuna altceva decat obisnuitele platitudini despre frumusetea femeilor si a plaiurilor valahe si, in general, de orice evadare din frivol. Iar huiduielile din Parcul Izvor au fost, in sine, o tipica expresie de intoleranta fata de orice forma de diferenta.
