Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că proiectele de acte normative referitoare la conflictul de interese, la amnistie şi graţiere, afectează activitatea judecătorească, iar aprobarea acestora nu au fost supuse avizării CSM, aşa cum prevede legea. În plus, dezbaterea acestora s-a făcut în absenţa reprezentanţilor CSM.
1.Viciul principal constat de CSM : aleşii, parlamentari sau aleşi locali, nu mai pot fi anchetaţi pentru conflict de interese. Redefinirea infracţiunii conflictului de interese din Codul penal prin adoptarea amendamentului se urmăreşte restrângerea sferei subiectului activ al infracţiunii de conflict de interese doar la categoria persoanelor care exercită atribuţii de serviciu ce rezultă dintr-un contract de muncă ( art 253, 1)
Practic sunt eliminate din sfera subiectului activ al acestei infracţiuni toate persoanele care nu au încheiat un contract de muncă şi nu au semnat o fişă a postului ( aici sunt şi toţi aleşii locali-nn)
2.Nu poate fi acceptată nici modificarea propusă pentru alin. (2) al art. 2531 din Codul penal, întrucât nu pot fi eliminate din sfera conflictului de interese activităţile de emitere, aprobare, adoptare sau semnare a actelor administrative, şi nici cele referitoare la încheierea unui act sau a luării unei hotărâri care să privească creaţia, dezvoltarea, pregătirea ştiinţifică, artistică, literară, profesională, dacă acestea se circumscriu ipotezelor vizate de alin. (1) al art. 2531.
Practic, prin acest amendament se ajunge la golirea de conţinut a reglementării infracţiunii de conflict de interese întrucât cele mai multe dintre actele vizate de alineatul (1) se realizează pe calea emiterii unor acte administrative.
3. Printr-un alt amendament adoptat de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor se propune completarea art. 147 din actualul Cod penal privind definirea noţiunii de funcţionar public, cu un nou alineat (3), cu următorul cuprins:
„(3) Sunt exceptaţi de la dispoziţiile art. 147, Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, precum şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat, aceştia răspunzând penal, civil sau administrativ în conformitate cu dispoziţiile legilor speciale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu dispoziţiile dreptului comun, cu respectarea dispoziţiilor prezentului alineat.”
Eliminarea din sfera noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar a persoanelor la care se face referire în textul amendamentului, nu este justificată pentru că în acest fel ar fi afectată protecţia penală acordată unor valori sociale deosebit de importante, legate de activitatea categoriilor de persoane a căror excludere din sfera acestor noţiuni se urmăreşte.
Prin acest amendament se ajunge practic la exonerarea de răspundere penală a persoanelor vizate de acesta, pentru toate infracţiunile la care subiectul activ este un funcţionar public sau funcţionar, în sensul art. 147 alin. (1) şi (2) din Codul penal, fapt care este inadmisibil în condiţiile importanţei deosebite a activităţilor desfăşurate de aceste persoane.
4 Printr-un alt amendament adoptat de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor se propune modificarea articolului 124 din actualul Cod penal şi completarea articolului 156 din noul cp cu alte două alineate, care, în esenţă, reduc termenul de prescripţie specială.
Se constată că această propunere de modificare reprezintă chiar forma art. 124 Cod penal, anterioară modificării prin Legea nr. 63/2012, care însă nu s-ar justifica din perspectiva duratei acestui termen şi a consecinţelor ce se pot produce – înlăturarea răspunderii penale.
5. Propunerea legislativă, admisă de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, ce vizează amnistierea, atât antecondamnatorie cât şi postcondamnatorie, a infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 7 ani inclusiv sau amenda, nu are la bază o analiză a importanţei valorii sociale ocrotite prin incriminarea faptei respective.
Astfel, cel puţin cu privire la amnistia postcondamnatorie, prin raportare la practica instanţelor cu privire la cuantumul pedepselor stabilite în urma aplicării criteriilor generale şi speciale de individualizare, această limită este prea mare.
În ceea ce priveşte limita maximă a pedepsei aplicate pentru a putea fi acordată graţierea, propunerea legislativă stabileşte căse graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea de până la 6 ani inclusive, pedepsele complementare ale acestora, precum şi pedepsele cu amendă, aplicate de instanţa de judecată.
Din această perspectivă, trebuie avută în vedere evitarea situaţiilor în care legea de graţiere se aplică persoanelor care, prin gravitatea faptelor penale săvârşite, prezintă un pericol social deosebit.
În ceea ce priveşte criteriul referitor la natura infracţiunilor care determină exceptarea de la aplicarea beneficiului graţierii, constatăm că o serie de infracţiuni care au fost exceptate de la aplicarea actului de clemenţă, în ultima lege de graţiere (Legea nr. 543/2002), nu sunt menţionate în proiectul de lege ( spre exemplu: infracţiunile de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută în art. 2481; luarea de mită, prevăzută în art. 254; darea de mită, prevăzută în art. 255; primirea de foloase necuvenite, prevăzută în art. 256; traficul de influenţă, prevăzut în art. 257; infracţiunile prevăzute de Legea privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, infracţiunea de spălare a banilor, infracţiunile prevăzute de Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului, precum şi a infracţiunilor de corupţie din legea specială).
CSM va trimite Parlamentului României punctul de vedere ce argumentează lipsa de fundamentare şi oportunitatea propunerilor legislative recent formulate/promovate de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.