M-am mobilizat cu greu să mă duc într-o seară ploioasă de toamnă la Teatrul Excelsior, unde Teatrul din Piatra Neamț deschidea Festivalul Teen Fest, dedicat adolescenților. Și nu mi-a părut rău.
Sunt doar un spectator, unul avizat cred, sper, având în vedere că de foarte mulți ani teatrul îmi oferă bucuria și emoția unor momente de relaxare, dar și de reflecție pe care le implică fiecare poveste de pe scenă. În această calitate, de spectator, vorbesc acum despre „Aproape“, de John Cariani, în regia lui Vlad Cristache, un spectacol care prezintă șase povești de dragoste, un prolog și un interlog bine intercalate, ce ne arată dorința umană de a fi alături de cineva, precum și câtă nefericire aduce singurătatea. Fiecare poveste are, dincolo de doi protagoniști prezenți în scenă și un altul doar amintit, de regulă „vinovatul“, și un fel de cor, de voci care subliniază dialogurile, le repetă ca un ecou uneori comic, uneori amar. Corul, costumat ușor caraghios, conferă un anumit dinamism și ritmicitate poveștilor, imprimând o notă de umor când tristețea pare a se instala între personajele poveștii respective. Metafora de început și de sfârșit, cu bulgărele de zăpadă pe care ni-l imaginăm ca fiind globul pământesc, dar și simbol al efemerității lucrurilor ce acum sunt palpabile și în următorul moment se pot topi, ne arată cât de relative pot fi distanțele dintre oameni, ele depinzând de locul și punctul în care ne situăm fiecare.
Distanța e relativă și depinde de noi cum reușim să o parcurgem, pare a ne spune Vlad Cristache. Spectacolul crește progresiv, iar tinerii actori ai Teatrului din Piatra Neamț – Florin Hrițcu, Cristina Mihăilescu, Corina Grigoraș, Dragoș Ionescu, Mircea Postelnicu, Daniel Beșleagă, Sabina Brândușe, Nora Covali – reușesc să intre bine în rolul stângaci și temător al celor aflați în căutarea iubirii. Am simțit cum spectatorii stăteau în expectativă la fiecare poveste, izbucnind apoi în râs pe măsură ce povestea ni se dezvăluia. Iar finalul ei, cu râsul provocat pe parcurs tocmai de această comportare, de această dorință de a fi, de a exista alături de celălalt, era urmat de liniștea care sugera parcă gândul că odată ai trecut și tu prin această situație, chiar dacă în alt mod, poate, dar cu aceeași eternă dorință umană de a fi iubit, de a fi aproape.
O poveste cu final cunoscut
Rând pe rând, taciturnul East (Daniel Beșleagă), exuberanta Glory (Sabina Brândușe), părăsitul Jimmy (Mircea Postelnicu), păstrătoarea de inimă în punguță Gayle (Sabina Brândușe), nehotărâții gay Randy (Mircea Postelnicu) și Chad (Dragoș Ionescu), Marvalyn (Nora Covali) și Steve (Florin Hrițcu), pentru care sărutul este un panaceu al durerii, dar și Rhonda (Corina Grigoraș) și Dave (Dragoș Ionescu), cei care descoperă brusc și cu uimire iubirea, ne spun o poveste cu același final: dorința de aproape.
Și astfel, seara mea ploioasă de toamnă s-a încheiat frumos, aproape de un spectacol care m-a binedispus, aproape de niște tineri actori pe care sper să-i revăd în cât mai multe spectacole.
