Pentru unii dintre crestini, sarbatoarea Pastilor a inceput abia din zori. Oamenii s-au primenit, dupa traditia romaneasca, s-au imbracat cu haine noi si s-au dus la prima slujba de Inviere dimineata. Bisercile prostestante si neoprotestante s-au umplut pana la refuz de credinciosi in prima slujba de Paste, cea de dimineata.
Atmosfera este solemna si totusi plina de bucurie. Imnurile crestine specifice acestor culte, cititul Cartii Sfinte si invatatura crestina sunt baza oricarei slujbe, dar sarbatorile aduc un suflu nou, mai vesel si mai plin de exuberanta. Simbolurile crestine prezente si in aceste biserci sunt deseori decorate cu flori de Paste, iar credinciosii traiesc bucuria Invierii Domnului cu aceeasi piosenie si adorare ca si crestinii ortodocsi.
Putini dintre noi am trecut pragul unei biserici protestante sau neoprotestante de Sarbatori. Cei care au facut-o, au trait o experienta inedita si au reusit sa demoleze miturile comuniste legate de modul de manifestare al semenilor nostri care au ales aceasta forma de credinta ca expresie a vietii lor spirituale. De la usa te intampina o persoana zambitoare, gata sa-ti ofere un loc confortabil.
Muzica insoteste deschiderea slujbei. „Cristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand”, canta toti oamenii din sala, cu o insufletire pe care greu ti-o poti inchipui manifestandu-se intr-o biserica. E evlavie, si totusi bucuria si exuberanta oamenilor care stau ridicati cantand imnul Invierii in acorduri de orga clasica trece dincolo de usile bisericii si umple strada.
Cei care dau tonul sunt tineri, foarte tineri. Cei mai multi dintre ei sunt studenti. Imn dupa imn, oamenii se insufletesc. Totusi, nu e nici un gest iesit din comun. Ca in oricare alta biserica ortodoxa oamenii stau in picioare atunci cand canta sau cand preotul, care aici se numeste pastor, citeste din Scripturi.
Surprinzator pentru o persoana care n-a mai pasit intr-o astfel de biserica este faptul ca intreaga sala formeaza un imens cor care canta in armonie. Fiecare pare a sti daca este soprano, alto, tenor sau bas si fiecare respecta partitura fara distorsionari armonice sau iesiri din ritm.
Slujba este impartita in doua parti. In prima parte oamenii isi pregatesc sufletele sa asculte cuvantul lui Dumnezeu prin muzica. In partea a doua a programului, credinciosii asculta in liniste talmacirea Scripturilor facuta de preot sau pastor. „Invierea este un moment al bucuriei, un nou inceput”, spune preotul. Mielul lui Dumnezeu, Iisus Cristos a logodit omenirea cu Sine prin jertfa.
Pana cand Dumnezeu va hotari sfarsitul vremurilor, cerul si pamantul pregatesc nunta Fiului lui Dumnezeu cu mireasa Sa, cu omenirea. De aceea oamenii trebuie sa se prega-teasca sufleteste constant, pentru atunci cand va veni sfarsitul.
Credinciosii asculta meditativ, cu toate ca in biserica se afla si multi copii de toate varstele. Atmosfera aduce a rugaciune. Iar in aceste lacase de cult, oricat de diferita ar fi ca forma ei de manifestare de la un cult la altul, rugaciunea este un moment special care marcheaza nu doar diferitele momente ale slujbei religioase. Oamenii se roaga pentru semeni, pentru binele orasului si al tarii, pentru nevoi specifice, dar nu uita sa spuna „multumesc” Divinitatii pentru tot binele de care au avut parte.
Inceputul sfarsitului
Incheierea slujbei dezvaluie o comunitate de oameni, nu simpli enoriasi care au asistat la slujba. Acestia se saluta cu traditionalul „Cristos a Inviat!”, iar sarbatoarea se muta in familii, intre prieteni. Pretutindeni poti auzi invitatii la masa, in familii, astfel incat biserica pare sa existe si in afara zidurilor ei, in relatiile dintre oameni, intr-o familie extinsa alcatuita din persoane care, dincolo de forma religioasa pe care au imbratisat-o, impartasesc si prietenii apropiate.
Privita de dincolo de porti, dupa incheierea slujbei, comunitatea protestanta si neo-protestanta arata ca o mare familie. Slujba din dimineata de Paste s-a incheiat si in bisericile ortodoxe, iar undeva pe strazile orasului crestinii ortodocsi, greco-catolici, baptisti, penticostali, Oastea Domnului se intalnesc si se saluta zambind cu acelasi vesel „Cristos a Inviat!”, auzindu-se raspunsul: „Adevarat a inviat!”.
