Multi dintre batrani sunt inscrisi pe liste de ani buni, intrucat in caminele de batrani doar moartea mai elibereaza un pat. Insa foarte multi dintre ei ajung sa moara ei insisi asteptand sa aiba un acoperis deasupra capului, la azil. Potrivit statisticilor, in judetul Iasi traiesc peste 50.000 de pensionari, iar aproximativ 10% dintre ei ar avea nevoie de un stabiliment social. In prezent, peste 600 de varstnici sunt inregistrati pe listele de asteptare ale azilurilor, iar numarul lor este in crestere. "Peste 4.000 de varstnici au nevoie de sprijin pentru a-si satisface nevoile vietii cotidiene, iar 1.500, desi pot fi considerati inca in putere, au pensii mai mici de doua milioane lei vechi lunar si traiesc in saracie", a precizat dr. Mihaela Ceuca, director la Fundatia "Papadia" din Iasi, care acorda ingrijiri la domiciliu pentru 76 de persoane varstnice.
In Iasi functioneaza doua camine de pensionari sustinute de primarie si un camin de batrani in Bucium de care se ocupa de o mana de maicute calificate in ingrijirea persoanelor de varsta a treia. In total, doar 400 de locuri. si aceasta, in situatia in care numai la Caminul de Batrani "Sf. Iosif" din Bucium lista de asteptare cuprinde peste 400 de persoane. "Noi am avut cereri chiar de cand s-a inceput constructia caminului, din 1999. Oamenii au auzit de proiect si imediat au inceput sa depuna cereri. Nu avem decat 36 de locuri, dar cererea este uriasa. Din 2000 pana in prezent, lista de asteptare cuprinde peste 400 de solicitari", ne-a declarat Maria Lupu, asistentul social al caminului din Bucium, unde intrarea se face doar pe baza unei cereri scrise si a unei anchete sociale, fara plata niciunei taxe.
Multi dintre pensionarii care au depus solicitari pentru un pat la azil nu au mai apucat sa ajunga intr-un astfel de asezamant. Altii au reusit insa sa-si gaseasca un loc aici. Ei sunt "norocosii" printre ghinionistii vietii. Le este rusine sa-si dezvaluie identitatea, pentru ca au copii si nepoti instariti, cu o anumita pozitie sociala, si nu doresc sa le strice reputatia. "Eu am asteptat trei ani sa intru la azil.
Dar am auzit ca altii au murit inainte sa ajunga aici. Ziua in care am fost anuntat ca s-a eliberat un loc a fost pentru mine ca o salvare, ca simteam ca nu o mai duc mult. Dar am aflat ca m-am culcat pe un pat unde un alt batran si-a incheiat conturile cu viata", spune stefan F., de 72 de ani, stergandu-si o lacrima din coltul ochilor. De cand i-a murit sotia, nu s-a mai inteles cu copiii, mai ales dupa ce a trecut apartamentul pe numele lor.
"Am stat o vreme cu ei, la un loc, apoi au inceput neintelegeri de la cele mai marunte lucruri: ca fac firimituri la masa, ca uit lumina aprinsa la baie, ce mai, chichite de om batran. Intr-o zi, am hotarat sa merg la azil. A fost scandal mare, ca ii fac de rusine, dar nu mai puteam sa stam impreuna si nu aveam unde sa ma duc. Acum mi-e bine si mie, si lor, sper", povesteste batranul stefan, vizibil stanjenit de situatie.
Artist in carucior
Printre batranii care discuta zilnic la azil despre punctul de pensie sau despre pretul gogonelelor se afla si un artist. Sta intr-un scaun cu rotile si urca incet panta care duce spre intrarea in azil. Este portretistul de la centrul de batrani. Am aflat povestea extraordinara a omului care asterne pe hartie chipuri. O poveste trista al carei final lasa noduri in gat si goluri in stomac. Intr-unul din saloanele pavilionului, ne asteapta Dinu T. "Nu-i place sa fie fotografiat, pentru ca numai el are dreptul sa zugraveasca chipuri", spune tanti Didina dintr-un carucior cu rotile.
"Un om cald si cu un suflet mare", asa se spune despre el. Numai ca, pe langa aceste calitati, Dinu T. a fost inzestrat cu un talent deosebit. El face grafica in creion. Lucrarile lui – portretele unor oameni – sunt foarte reusite, astfel incat ai impresia ca acele chipuri asternute pe hartie nu sunt conturate de mana unui om. Dinu T. se afla la Centrul de Ingrijire si Asistenta de mai bine de 14 ani. Sta intr-un salon care se vrea a fi o camera pe peretii careia sunt foarte multe icoane. In stanga are amenajata o mica biblioteca. Pentru ca, atunci cand nu face portrete, batranul citeste foarte mult. Carti de religie si nu numai. "Nu-mi place sa vorbesc despre mine. Va spune totul tanti Didina. Daca vreti, va creionez cat stati de vorba cu ea", spune batranul. A venit aici pentru ca a suferit un accident de munca, unde lucra ca subinginer si in urma caruia a ramas cu picioarele paralizate.
"Mainile sunt marea lui avere, pentru ca datorita lor poate sa faca ceea ce ii place cel mai mult, si anume sa deseneze portrete si sa faca lungi plimbari cu caruciorul prin satele apropiate Iasiului. Cu domnul Dinu se poate vorbi ore intregi, fiind un domn cult, dar si cu frica de Dumnezeu. Dar nu povesteste niciodata despre dansul. Ii place mult sa citeasca carti religioase si carti ale marilor scriitori", ne-a marturisit tanti Didina, cea mai buna prietena a artistului, in varsta de 80 de ani. Nu l-a invatat nimeni sa faca portrete, asa i "s-a aratat". Cu un gest timid, batranul isi scoate dintr-o mapa lucrarile. Zeci de portrete. De la Alain Delon si Florin Piersic pana la colegii lui din Centrul de Ingrijire si Asistenta.
A inceput cu autoportretul sau. "Cel mai la indemana mi-a fost sa iau o oglinda", spune cu o voce inceata domnul Dinu. Asa a observat din mai multe unghiuri propriul sau chip si si-a format o imagine mai complexa asupra a ceea ce dorea sa deseneze. Dupa care a inceput sa faca portrete uitandu-se la fotografiile actorilor scoase din reviste. Asta se intampla cu mai bine de 20 ani in urma. De atunci a continuat. Acum e suficient sa te priveasca o singura data ca sa-ti zugraveasca trasaturile pe coala de hartie.
Abandonati de copiii sau nepotii capsunari
Internarea intr-un azil este cazul cel mai fericit, insa sunt si multe situatii in care tinerii isi abandoneaza batranii la poarta spitalelor, fiind convinsi ca medicii vor avea mila si nu ii vor lasa in strada. Doua batrane au fost lasate de curand la poarta Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola de copii si nepoti care lucreaza in Italia si Spania. Chiar daca sufera de dementa, cele doua femei, in varsta de 83 si 90 de ani, nu necesitau spitalizare. "Dementa nu este o urgenta, ci o boala care poate fi tratata foarte bine la domiciliu, in ambulatoriu. Doar atunci cand pacientul este agresiv, se automutileaza, intervine spitalizarea acestuia. Eram de garda si doua nepoate si-au adus bunica la spital, au lasat-o la poarta si au plecat.
Din cate am inteles, rudele batranei lucreaza in Italia si Spania. Dupa cateva zile, o alta batrana a fost adusa in triajul spitalului si a fost internata. De mai bine de doua luni de zile, nimeni din familie nu s-a interesat de soarta ei", a declarat dr. Virginia Marinescu. Medicii au anuntat politia, dar nu au mai gasit pe nimeni la adresele din cartile de identitate.
Zeci de ieseni care lucreaza in strainatate au incercat in luna august sa gaseasca o solutie cu parintii sau bunicii care raman acasa, singuri si neajutorati. Un loc intr-unul dintre cele doua camine de pensionari din Iasi este o rezolvare considerata "decenta" de autoritati.
Acutizarea problemei
"Nu a crescut in mod spectaculos numarul de cereri depuse in luna august, ci faptul ca probabil mai bine de 80% din solicitantii unui loc in camin precizau in cerere ca rudele sunt plecate la munca in strainatate si nu mai au pe nimeni. Este o situatie care la Iasi putem sa spunem ca s-a acutizat in ultimii doi ani, foarte multi dintre cei care depun cerere mentionand ca au copiii plecati", ne declara in luna septembrie Ionel Calapod, coordonatorul Directiei de Asistenta Comunitara din cadrul Primariei Iasi. Angajatii Directiei de Asistenta Comunitara sustin ca majoritatea, peste jumatate din aceste cereri de asteptare, sunt ale parintilor ori ale bunicilor care au copii sau nepoti plecati la munca in strainatate.
