Ca și în cazul de zilele trecute de la Herculane, în aproape mai toate dosarele de corupție din ultimii ani se regăsesc oameni politici și de afaceri care își au originile politice în PDSR/PSD și care de-a lungul timpului au interacționat cu guvernul Adrian Năstase sau chiar au făcut parte din el.
Ancheta de zilele trecute a scos la iveală un furt despre care am scris mai multe anchete de presă încă din 2003. Ca în orice afacere din anii 2000-2004, nomenclatura PSD-istă nu s-a ferit de nimeni și și-a adjudecat o stațiune simbol de mii de ani, cu un potențial turistic imens. După ce au privatizat-o, „pe un leu” în favoarea unei firme din care făceau parte aproape toți liderii PSD, au avut grijă să își asigure un profit de câteva zeci de milioane de euro, fără absolut nici o investiție, din banii Casei de Pensii (evident tot de la bugetul de stat) ca apoi să încerce să mai scoată un ban pe hotelurile și bazele de tratament devenite ruine exclusiv din vina lor. Personajul cheie al afacerii a fost Iosif Armaș, deputat PSD la acea vreme, un politician controversat ale căror afaceri s-au terminat aproape toate cu faliment și țepe date bugetului de stat sau partenerilor. Pentru a-și asigura „succesul” în afaceri la firma Argirom, Armaş a cooptat ca parteneri greii partidului de la acea vreme sau rude ale acestora, precum vicepreşedintele Senatului Doru Tărăcilă, soţia preşedintelui Senatului, Nicolae Văcăroiu, fiul şefului Poliţiei Române, Florin Sandu, soţia şefului serviciului secret al Ministerului Justitiei, Marian Ureche (toţi deţineau aceste funcţii la nivelul anului 2003). Aceştia erau administratori sau acţionari importanţi în cadrul firmei, ceea ce demonstra că privatizarea Băilor Herculane a fost o veritabilă afacere în sânul marii familii pesediste.
De tot procesul de privatizare s-a ocupat ministrul Turismului de atunci, Dan Matei Agathon, lider PSD și bun prieten cu Adrian Năstase, care se lăuda public cu viitoarea stațiune, un eșec total ca și proiectul Dracula Parc de la Snagov, despre care sperăm să ajungă cândva tot pe masa procurorilor. Privind acum, după aproape cincisprezece ani, la ruinele din Herculane și la averile din ce în ce mai mari ale celor implicați, ne dăm seama că aceștia, într-o lume normală, ar fi trebuit să fie cerecetați demult sau să dispară din spațiul public . Numai că tupeul acestor oameni și încrengătura de afaceri din politică au condus la situația în care au devenit fie președinți la Curtea de Conturi, fie parlamentari, fie analiști TV, cum este cazul lui Agathon, care ne dă lecții de economie invitat zilnic pe la televiziuni de jurnaliști care i-au ridicat osanale în guvernarea PSD-istă de tristă amintire de la începutul anilor 2000.
Cazul Herculane reprezintă doar o mică parte din golăniile pe care guvernul Năstase le-a făcut în cei patru ani de mandat. Nu se mai găsește contractul cu Bechtel, contractul de privatizare al Petrom este încă secret de stat, devalizarea CFR, și alte sute de privatizări frauduloase sunt trecute cu vederea deocamdată de justiție. În acel guvern se poate regăsi mare parte din putregaiul corupției care încă macină România.
