Aşezări pe margini de stâncă, balcoane colorate cu vedere la mare, plaje cu nisip alb şi o vegetaţie luxuriantă ce încântă privirea: aceasta este Corsica, o bijuterie a Mediteranei care îi atrage pe iubitorii de frumos precum Venus a lui Botticelli.
Corsica rămâne întipărită în memoria tuturor celor care o văd, uneori chiar şi pentru zeci de ani. Cei care o revăd după multă vreme au impresia că în Corsica timpul a stat pe loc în toţi aceşti ani. Nu s-a schimbat nimic: de la macii care cresc pe marginea drumurilor şi plasele întinse sub plantaţiile de măslini pentru recoltă, la casele cu un aer de poveste, care te poartă în altă lume. Corsica a rămas pe loc.
Peisajele sunt de departe cea mai preţioasă „resursă” a insulei. Drumurile recent reabilitate care leagă aşezările se încolăcesc pe coastele muntoase şi printre tufişurile ţepoase de maquis, levănţică, mirt, lămâiţă şi măghiran, care acoperă cea mai mare parte din insulă şi îi dau parfumul specific, iubit de turişti.
Aşezări rupte din trecut
Oraşele şi satele îngrămădite sunt un deliciu pentru cei care păşesc pentru întâia oară pe ţărmul Corsicii, dar şi pentru cei care i-au mai căzut în mreje în trecut. Satul Bonifacio, aşezat în extrema sudică a insulei, este una dintre perlele insulei, cocoţat pe o stâncă golaşă ca un cuib de vulturi.
Un alt oraş extraordinar este Porto-Vecchio, aşezat deasupra unui golf natural foarte adânc. Aşa cum sugerează numele său, aşezarea dă impresia unui orăşel din secolul al XV-lea. Din păcate, frumuseţea ei este în pericol de a fi distrusă de nenumăratele magazine de suveniruri şi restaurante cu preţuri piperate, toate îngrămădite pe străduţele înguste şi aglomerate.
Darurile Corsicii
Hotelurile din Corsica sunt rupte, parcă, din alte vremuri, cu capele la parter şi saloane decorate desuet, cu tablouri lăsate moştenire din generaţie în generaţie. Unele dintre ele îşi fac propriul vin, iar musafirii pot vedea podgoria de la balcon.
Vinul este una dintre specialităţile zonei şi podgoriile se întind pe dealurile ei însorite. Singurul producător străin de vinuri de pe insulă este un englez, Richard Spurr, care se declară mândru de acest statut. Este recunoscut şi apreciat pentru contribuţia sa la creşterea interesului pentru vinurile corsicane.
Dar vinul nu este singura băutură apreciată în Corsica, ci şi Pietra, o bere locală făcută din făină de castane. Castanele fac parte din alimentele tradiţionale ale insulei – sunt numite şi „pâinea” corsicană, făina obţinută prin măcinarea lor folosindu-se şi la prăjituri, preparate din carne şi biscuiţi canistrelli. O altă specialitate locală este „fidone”, un fel de plăcintă cu brânză.
Sfatul cunoscătorilor este să verificaţi atent preţul peştelui atunci când mergeţi la unul dintre restaurantele corsicane. Locuitorii insulei sunt mari consumatori de carne de vită, de capră şi mistreţ, dar stocul de peşte este limitat, ceea ce ridică preţurile. În Bonifacio, un peşte care cântăreşte în jur de 600 de grame ar ajunge la suma de aproximativ 50 de euro.
Cele mai potrivite luni pentru a vizita Corsica sunt mai, iunie şi septembrie pentru cei care vor să evite torentul de două milioane de turişti care invadează insula în fiecare an, în lunile iulie şi august.
