» Intelegerea din 1992 privind concesiunile din Marea Neagra, mostenita de Sterling, a fost schimbata de Guvernul Tariceanu din "explorare si impartire a productiei" cu Romania in acord petrolier, care prevede si exploatarea resurselor.
» Contractul ar putea fi declarat nul deoarece si-a schimbat obiectul fara licitatie si Romania a vandut un bun care nu ii apartinea.
» Aceeasi firma de avocatura care a ajutat Sterling a fost de folos si pentru Rompetrol in afacerile din Libia: Buzescu Ca.
Anexele secrete ale contractului Sterling in Marea Neagra arata ca intelegerea initiala din 1992, prin care Romania a concesionat perimetrele Midia si Pelican, a fost schimbata din "contract de explorare si impartire a productiei" intr-un "acord de concesiune pentru explorare, dezvoltare si exploatare petroliera". Intelegerea este valabila pe 30 de ani, calculati incepand cu 1992, iar Sterling are optiunea de a o prelungi cu inca 15 ani. Daca prima formula permitea Romaniei sa primeasca 55% din petrolul si gazele extrase din zona, cea actuala limiteaza profitul statului la niste redevente petroliere care pot varia, in functie de cantitate, intre 3,5 si 13,5% din valoarea comerciala a resurselor extrase. Aceasta modificare a fost facuta, aparent, din cauza modificarii Legii petrolului, care permite existenta acordurilor petroliere doar in forma de care beneficiaza si Sterling.
Emisa in 2004, sub guvernul condus de Adrian Nastase, aceasta lege i-a facut fericiti si pe austriecii de la OMV, care au cumparat Petrom cu tot cu resursele pe care le exploata compania romaneasca. Totodata, prin acest contract se specifica suspendarea operatiunilor Sterling in perimetrul aflat in litigiu cu Ucraina, adica aproape intreaga zona concesionata, incepand cu 15 decembrie 2003. Totusi, statul roman le da permisiunea sa exploreze in zona disputata cu Ucraina fara a se atinge de resurse.
Aceste doua aspecte ale contractului Sterling il fac pe avocatul Gheorghe Piperea, specialist in drept international si comercial, sa estimeze ca intelegerea ar putea fi declarata nula din punct de vedere juridic. "Se poate interpreta ca intelegerea a fost transformata intr-un acord petrolier de exploatare, fata de contractul din 1992. Aceasta schimbare trebuia facuta neaparat cu o licitatie publica, pentru ca ea transforma Romania din proprietar al resurselor intr-un simplu creditor pentru redevente petroliere", socoteste Piperea.
Legea petrolului prevede, intr-adevar, ca un astfel de acord petrolier se face prin oferta publica. Al doilea motiv pentru care contractul Sterling ar putea sa cada este ca Romania a vandut pielea ursului din padure: "Am vandut ceva pe care nu eram siguri ca avem drept de proprietate. Aceste contracte aleatorii sunt periculoase si la limita legalitatii. Intre comercianti sunt in regula, dar cand intervine un stat, ele sunt in neregula, pentru ca se evita legea". In anexa secreta cu Sterling, o mare parte este dedicata conditiilor de exploatare in functie de verdictul de la Curtea Internationala de Justitie de la Haga, in conflictul cu Ucraina. Cu alte cuvinte, contractul Sterling-Romania a reprezentat un pariu ca Ucraina va pierde la Haga, iar perimetrele Sterling prinse in litigiu vor deveni ale Romaniei.
De altfel, contractul a dat facilitati companiei pe durata procesului cu Ucraina: puteau rezilia contractul fara sanctiuni in timpul procesului, precum si dupa verdict, daca Sterling considera ca a fost afectata negativ sau daca "o portiune din suprafete nu se mai afla in Romania". Ramane sub semnul intrebarii de ce statul roman a preferat sa pastreze un contract privitor la suprafete in litigiu, in loc sa il suspende si eventual sa incheie unul nou dupa decizia de la Haga.
Sterling era de asemenea obligata la un "program minimal de explorare". In prima faza, obligatorie si care dureaza trei ani, Sterling trebuie sa investeasca cel putin 4 milioane de dolari si sa foreze cel putin o sonda la o adancime de minimum 1.100 de metri. A doua faza este optionala, dureaza doi ani si are aceleasi prevederi ca faza intai. Pana acum, Sterling sustine ca a forat trei sonde si ca a investit 56 milioane de dolari in perimetrele Midia si Pelican.
Intr-o conferinta de presa, presedintele demis de la ANMR Bogdan Gabudeanu l-a acuzat pe deputatul PSD Iulian Iancu, fost director-adjunct RomGaz cel care a dat amploare scandalului Sterling, ca "a devenit portavocea unor grupuri de interese".
Al doilea om de legatura Sterling-Patriciu
Dupa ce s-a aflat ca Nicolae Vidu, administrator Rompetrol, era si administratorul filialei Sterling in Romania, contractul desecretizat a scos la lumina un nou nume care s-a intersectat cu Dinu Patriciu: Emilian Ijdelea. El este reprezentantul autorizat de Sterling sa semneze contractul cu Romania. Ijdelea a fost director al Agentiei Romane de Dezvoltare, in perioada 1992-1993, si se ocupa cu "atragerea investitorilor straini" in Romania. Ijdelea este in prezent consultant al firmei de avocatura Buzescu Ca, a avocatului romano-american Peter Buzescu. Firma a acordat consultanta unui mare numar de companii straine care au cumparat societati de stat romanesti. Firmele care si-au pasat contractul de concesiune din Marea Neagra, inclusiv Sterling, au beneficiat de consultanta de la Buzescu Ca.
Legatura cu Rompetrol apare tot la firma lui Buzescu: ei au consiliat gigantul spaniol Repsol in afacerea paguboasa pentru Romania, in care Rompetrol, pe atunci societate de stat, a vandut campurile petrolifere din Libia, la inceputul anilor ‘90. Celebrele creante din Libia, pentru care acum Dinu Patriciu se judeca cu statul roman, isi au originea acolo, cand Repsol s-a obligat sa plateasca aproximativ 70 milioane de dolari catre Rompetrol, deci catre statul roman. Banii nu au ajuns nici acum.
O alta firma care a consiliat afacerea Repsol-Rompetrol in aceasta afacere este EMFI. Fondatorul si actualul director este americanul John Works, care a fost vicepresedinte al Rompetrol in perioada 1999-2000 si a fost implicat in scandalul Dinu Patriciu – Petromidia.
