Încercarea de a împărţi frăţeşte cele două poziţii de procuror şef între cei doi poli de putere politică a scos din hibernare monştri vechi, a creat îngeri noi şi sub aparenţa unei conspiraţii obscure a luminat problema pe care o avem de rezolvat. Această problemă e una de dezvoltare : nu am evoluat încă la situaţia în care avem o justiţie complet independentă (deşi în bună parte este) şi o societate capabilă să îşi controleze prădătorii, care se confundă în oarecare măsură cu elita acestei societăţi. O să iau pe rînd, sistematic, întîi problema la descompus şi abia după aceea personajele, pentru că altfel ne pierdem în marea de rea-voinţă şi propagandă violentă pe care am văzut-o zilele astea. Şi nu înţelegem nimic.
În primul rînd : e justiţia şi mai ales procuratura noastră independentă, sau depinde de Traian Băsescu, cum susţin unii din USL ? Din datele pe care le avem, aş spune că independenţa justiţiei nu e atît limitată de Traian Băsescu, cît de propriile probleme. Avem magistraţi corupţi, avem magistraţi incompetenţi, avem legi proaste, avem probabil mulţi procurori nuli şi laşi, ca şi cîţiva procurori cu relaţii necuvenite cu serviciile. Majoritatea e independentă : o arată iuţeala cu care s-au mobilizat contra Alinei Ghica şi a lui Cristi Danileţ. E independentă, şi nu e cu Băsescu. Alta e situaţia la DNA. DNA a fost atît de duşmănit de partide, mai ales de astea din USL, că Băsescu a fost unicul lor sprijin. E normal să îl respecte. E normal, deşi nu şi corect, să fie mai atenţi cu el, mai reticenţi în a se lua de puţinii lui apropiaţi reali. Ar fi şi fals, şi naiv să spunem că vreun magistrat investighează sau judecă în această ţară în indiferenţă faţă de persoana celui investigat. Celebrităţile scapă mai uşor de accidente de maşină. Plîngerile la adresa Elenei Udrea (de exemplu DLAF, meciul Bute- încredinţare directă de două milioane de euro) sau a relaţiilor ei (soţul, Blejnar) nu se bucură de celeritatea cu care au fost tratate altele. Dar nu cred că dă dl. Băsescu telefoane de intervenţie. Nu e genul lui. Dacă există tratament special, şi vedem că s-a tras de timp în unele dosare, e că magistraţii stau şi aşteaptă să vadă cine cîştigă. Justiţia prin telefon a fost înlocuită cu justiţia expectativei. Dat fiind că la noi nimeni nu a fost asasinat, ca în Bulgaria, nu au nici o scuză nici pentru asta, că nu riscă nimic. Dar asta e. Iar astă vară, cînd DNA s-a pornit să ancheteze plîngeri legate de referendum care erau cam în afara mandatului DNA (oricum o dai, e greu de argumentat că mica mita electorală e mare corupţie cu prejudiciul peste o sută de mii de euro) a făcut-o din autoconservare, că simţea că războiul e dirijat contra sa ca ţintă finală. La fel, am auzit zilele astea reproşuri că dna Kovesi a confiscat listele de la referendum. Nu sînt o mare admiratoare a reformei din Parchetul general (ar fi şi greu, după ce mi-au spus că nu au conexiune Internet ca să ancheteze): dar în acea circumstanţă, bine a făcut Codruţa Kovesi. La televiziuni se paradau unii, vreo doi miniştri actuali printre ei (nu de la PSD) care evocau schimbarea numărului total de votaţi post factum. Nu e nimic rău să aperi pe oameni de propria lor natură, cînd asta i-ar putea băga la puşcărie.
În dezvoltarea unei justiţii moderne există trei faze istorice. În prima, magistratul şi puterea se confundă, iar legea este instrumentul puterii. De la un moment încolo, nu mai sînt aceeaşi persoană (domnul sau aristocratul nu mai sînt chiar ei judecătorii supremi, dar numesc neîngrădiţi pe aceia). În al doilea, sursele de putere se multiplică, asupra loialităţii magistraţilor se înregistrează presiuni competitive şi ei sunt împărţiţi. În Statele Unite, de exemplu, această situaţie a durat pînă foarte tîrziu şi într-o oarecare măsură durează şi azi. În a treia situaţie, magistratura devine autonomă şi are propriile interese, vedem asta devreme în Franţa, unde pune probleme mari monarhiei absolute, nu neapărat de partea cauzei bune. Ţările fericite, ca Danemarca, au reuşit să construiască magistraturi independente prin evoluţie de la morarhie absolută la monarhie constituţională, înainte de adoptarea votului universal şi a partidelor. Alte ţări însă, ca SUA, au avut întîi pluralism politic şi atunci partidele şi preşedinţii s-au luptat pe numit judecători şi atingerea stadiului autonomiei a fost mult mai dificilă. Justiţie paternală, justiţie plurală, justiţie autonomă, asta e secvenţa, iar noi sîntem undeva între doi şi trei, nu departe de Italia şi cu aceeaşi îngrijorare că am putea să nu ajungem în stadiul trei niciodată pe deplin.
Negocierea Ponta-Băsescu trebuie înţeleasă în această paradigmă. Pînă acum Băsescu avea controlul ambelor numiri de procurori şefi: acum, aranjamentul constituţional şi legal cu desemnarea de ministru şi numirea de către preşedinte invită direct la o divizare a autorităţii. Unde au greşit ei e nu că au negociat: bine au făcut şi să facă aşa şi de acum înainte, aşa e raţional, au greşit la felul în care au selectat candidaţii. Şi asta pentru că un alt instrument al statului modern, selecţia pe merit, nu a evoluat la noi nici cît să respecţi nişte forme, ce să mai spun de fondul problemei. Am scris de vreo trei ori cît de simplu e să organizezi transparent un concurs de procuror şef. Nu o iau de la capăt. Niţu şi Kovesi sînt aleşi evident pe bază de încredere, iar încrederea e mortarul premodern al construcţiei statului. CSM a marcat un punct pentru autonomie şi modelul trei săptămîna asta. Dacă în loc de două nume existau două liste, cu criterii clare de selecţie la fiecare, se puteau poate împăca şi capra, şi varza. Dar avînd în vedere că Niţu e un adjunct al lui Kovesi înseamnă că amîndoi au trecut prin proceduri data precedentă. Nu?
După CSM, Ponta a fost al doilea personaj pozitiv al săptămînii. Bombardat cu violenţă şi lipsă de respect de Antena 3 la toate orele, a spus pentru prima dată răspicat cîteva lucruri fundamentale, că facem ce vrea Bruxelles pentru că noi am cerut în Europa, că nu USL numeşte procurori, şi aşa mai departe. A numit şi obiectivul corect: să se elimine o dată pentru totdeauna suspiciunea europeană întreţinută de tabăra Băsescu că USL nu urmăreşte decît să controleze Parchetul pentru a-şi salva penalii. A trimite problema înapoi la liberali, exact cei care au managerizat prost chestiunea şi pînă acum cu dna Pivniceru, şi nu aveau şanse să le iasă mai bine nici de acum înainte, ar fi o enormă greşeală.
De ce? E destul să vedeţi răspunsul comisarului de la extindere cînd Norica Nicolai ţipa la el în plenul Parlamentului European săptămîna trecută: pentru că au reuşit să unească în jurul MCV toate ţările europene, dat fiind acest comportament. Cele două sisteme de referinţă paralele, că reforma procuraturii sub Macovei a fost bună şi europeană, cum se crede la Bruxelles, sau dimpotrivă, criminală şi băsistă, cum se afirmă prin emisiuni la Bucureşti, nu pot coexista dacă e să îndeplinim obiectivele din MCV. Care din ele trebuie să cedeze, avînd în vedere unanimitatea europeană din Consiliu ca MCVul să fie întărit? Cea a Antenei 3, a liberalilor, a Noricăi, a lui Dan Şova. Înţelegeţi odată că nu vă puteţi văicări prin emisiuni că a fost reînnoit corpul procurorilor cînd asta era o cerinţă europeană, şi după aceea să vă cereţi la Justiţie, în Schengen, etc.
Toţi cei care cred că ar ţipa mai tare ca Norica şi ar convinge ei pe cineva la Bruxelles să fie trimişi la munca de jos, că pierd timpul USL şi al ţării. Drumul european al României poate fi lent şi contestat, sau mai rapid şi consensual, dar el e inevitabil. Tabăra, nu se ştie a cui, reprezentată de Sorin Roşca Stănescu, e contra istoriei şi nu vorbeşte nici în numele poporului, că e fals că mandatul din decembrie asta înseamnă. Nu doar cum a spus Ponta, frumos, că nu se decide la alegeri cine conduce procuratura, dar mai mult, şi un sondaj dacă s-ar face s-ar vedea că slăbirea DNA nu ar fi populară, şi că nu sînt milioane de români contra lui Kovesi. Nu de asta a votat lumea cu USL. L-am văzut pînă şi pe Mugur Ciuvică înţelegînd că asta e linia. Asta e singura linie raţională.
Dacă CSM şi Ponta şi-au jucat rolurile frumos, iar monştrii de pe ecrane au fost cum îi ştim (nu doar la Antena 3- cît era Ponta tîrît prin praf de Badea unii din tabăra cealaltă, doar ca să nu recunoască că au greşit în privinţa lui, îi mai dădeau şi ei lovituri cu vechiul plagiat sau pretindeau că totul e o farsă), rolul cu adevărat negativ a fost al liberalilor. Degeaba spune Crin Antonescu că nu a vorbit cu Voiculescu. Nu o fi vorbit: dar PNL a părut o anexă a PC săptămîna asta. Daniel Constantin, aşa drăguţel şi inofensiv cum arată, calcă în gropi enorme cînd anunţă că reduce TVA la pîine (o idioţenie, care nu va reduce nici preţul, nici evaziunea, în schimb va pierde bani bugetului) indiferent ce spune Ministerul Finanţelor (secondat de Daniel Chiţoiu) sau ameninţă că nu lasă străinii să cumpere pămîntul românesc. Voi poate nu trăiţi în Europa? Pricepeţi că dacă mafioţii voştri îşi pot cumpăra vilă pe Coasta de Azur şi fermierii lor au voie să cumpere pîrloaga voastră aici? Vreţi un desen sau ce? Ce rost are, cînd situaţia e clară şi inevitabilă, să spui asemenea prostii? Alegerile s-au terminat, nu vă aude nimeni, decît cine nu trebuie.
Iată-ne aşadar poziţionaţi aşa cum am prevăzut, într-o tabără raţională, care apără bugetul, egalitatea investitorului european faţă de cel român, princiipiile moderne ale statului, şi o tabără mafiotă, pe care am tras-o după noi în UE, că nu am fost niciodată destul de tari să o lichidăm, şi care ne compromite pe toţi răsfăţîndu-se pe ecrane, de a ajuns eroism să afirmi normalul pe aici chiar cînd eşti primul ministru.
Unii şi-au făcut datoria. Alţii şi-au făcut numărul. Acuma depinde de Traian Băsescu, să se ţină de cuvînt şi să vîndă la Bruxelles înţelegerea, şi de Crin Antonescu, să decidă de cine are mai mare nevoie să se aleagă preşedinte, de Ponta sau de Voiculescu. Poziţia mea e clară: dat fiind că Voiculescu nu se poate duce la Băsescu, Antonescu ar fi înţelept să stea cu Ponta. Şi liberalii ar fi înţelepti să stea cu Antonescu, că PSD are şi alte variante după congresul PDL. E cazul liberalii să rezolve cu soluţia imorală dacă nu vor să fie identificaţi cu soluţia imorală chiar ei.
Puteţi comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe www.romaniacurata.ro
