După ce Adunarea Naţională a Franţei a adoptat o lege conform căreia negarea genocidului comis de trupele turceşti împotriva armenilor va fi pedepsită cu un an de închisoare şi 45.000 de euro, guvernul turc a anunţat retragerea ambasadorului său de la Paris şi a oprit cooperarea militară cu Franţa.
Şi după aproape 100 de ani, genocidul armean este în continuare un subiect tabu pentru oficialii turci – cu atât mai mult atunci când este adus în discuţie de reprezentanţii unui stat străin. Deşi 22 de ţări, printre care se numără Rusia şi mai multe state membre ale Uniunii Europene, au recunoscut oficial masacrul în care au fost ucişi 1,3 milioane de oameni drept genocid, guvernul turc continuă să îl numească „tragicul eveniment”. În Franţa, genocidul a fost recunoscut încă din 2001 – însă până acum legea avea doar un aspect simbolic; spre deosebire de genocidul comis de regimul nazist asupra populaţiei evreieşti din Europa, negarea genocidului armean nu avea statutul de crimă.
După ce a fost adoptată de Adunarea Naţională, legea va fi supusă la vot şi în Senat – unde ar putea fi însă oprită de reprezentanţii Partidului Socialist; aceştia au criticat-o drept o manevră politică a preşedintelui Nicolas Sarkozy.
Rugămintea lui Aznavour
Într-adevăr, un asemenea motiv nu poate fi exclus: în Franţa trăiesc circa 500.000 de persoane cu origini armeneşti, iar cel mai cunoscut reprezentant al acestora este cântăreţul Charles Aznavour – un bun prieten al soţiei preşedintelui, Carla Bruni-Sarkozy. Conform cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, în cursul unei călătorii efectuate împreună cu Nicolas Sarkozy în octombrie în Armenia, Aznavour a obţinut de la acesta promisiunea că va susţine proiectul de lege privind genocidul armean. Oricum, Nicolas Sarkozy nu este considerat un prieten al Turciei, după cum constată publicaţia germană Der Spiegel: adversitatea sa împotriva aderării statului otoman la Uniunea Europeană este binecunoscută, iar într-un discurs ţinut în timpul recentei sale vizite la Erevan, preşedintele francez a cerut Turciei să se uite „în ochii propriei istorii” şi să recunoască genocidul armean.
Totodată, şi Valerie Boyer, parlamentarul care a introdus proiectul de lege, ar putea fi suspectată că a acţionat şi în interes propriu: cercul electoral pe care îl reprezintă se află în sudul Franţei, într-o regiune în care comunitatea armenească deţine o importantă influenţă politică. Referindu-se la protestele puternice ale Turciei, Boyer a declarat, conform publicaţiei Businessweek, că este şocată de faptul că, „într-un moment în care Turcia bate la uşa Europei, această ţară importantă îşi încurajează cetăţenii să protesteze împotriva propunerii de lege”.
Presiunile Turciei, fără rezultat
Într-adevăr, guvernul turc a făcut de mai multă vreme presiuni asupra Franţei să renunţe la adoptarea legii. Într-o scrisoare trimisă de către premierul turc Recep Tayyip Erdogan lui Nicolas Sarkozy, preşedintelui francez i se atrăgea atenţia că relaţiile turco-franceze ar putea suferi o ruptură ireparabilă. Totodată, două delegaţii din Turcia, una compusă din membri ai Parlamentului, cealaltă din reprezentanţi ai comunităţii de afaceri, au vizitat Parisul săptămâna trecută, încercând să schimbe, în ultimul ceas, decizia parlamentarilor francezi.
„Sistemul politic francez nu se uită la situaţia care trebuie”, a afirmat, conform Businessweek, Volkan Bozkir, şeful comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului turc; „în loc să se gândească la Turcia anului 2001 sau 2006, când economia nu era atât de înfloritoare, ar trebui să vadă Turcia de astăzi”. Ameninţarea voalată a fost repetată şi de preşedintele Camerei de Comerţ a Turciei, Rifat Hisarciklioglu, care a avertizat Parisul că adoptarea noii legi ar putea aduce „pagube mari şi consecinţe grave pentru ambele state”, după cum relatează FAZ. Ministerul de Externe al Franţei a avertizat, la rândul său guvernul de la Ankara că discriminarea unor companii din Uniunea Europeană ar putea periclita relaţiile Turciei cu aceasta.
Airbus şi Renault ar putea fi afectate de criză
O eventuală penalizare, tacită sau nu, a companiilor franceze care operează în Turcia, ar putea avea efecte semnificative asupra acestora: conform Businessweek, valoarea schimburile bilaterale dintre cele două ţări se ridică la 20 miliarde de dolari. De altfel, Volkan Bozkir nu s-a sfiit să amintească acest lucru. „Există oportunităţi pentru expansiunea cooperării noastre, mai ales în domeniile energiei şi aviaţiei”, a declarat acesta, adăugând că „dacă un om de afaceri turc are de ales dintre o ţară prietenoasă şi una neprietenoasă, există o psihologie negativă care îi poate afecta alegerea”.
Printre companiile franceze care ar putea fi afectate de o eventuală criză se numără Airbus; compania aeriană Turkish Airlines, la care statul turc deţine majoritatea pachetului de acţiuni, a comandat în luna martie 13 avioane ale concernului Airbus, şi are opţiunea de a cumpăra alte zece în 2013 – la care ar putea însă renunţa în favoarea concurentului american Boeing. Vicepreşedintele companiei Airbus, Christopher Buckley, a declarat într-un interviu acordat în aprilie publicaţiei Businessweek că Turcia este una dintre primele zece pieţe de importanţă strategică, estimând că până în 2029 comenzile de avioane din Turcia ar putea însuma 50 miliarde euro.
Şi Electricite de France s-ar putea vedea dezavantajată de cearta dintre cele două state: compania franceză de electricitate este unul dintre candidaţii pentru construcţia unei centrale atomice pe coasta Mării Negre – însă guvernul turc ar putea prefera companiile japoneze şi coreene înscrise la licitaţie. „Franţa este pe cale să comită un păcat politic”, a declarat conform Businessweek ministrul Energiei din Turcia, Taner Yildiz: „în industria de energie, s-ar putea ca relaţiile turco-franceze, care s-au dezvoltat deosebit de bine în ultima perioadă, să nu supravieţuiească această criză”.
Alte companii franceze care au pătruns cu succes în Turcia sunt Renault, care controlează 20% din piaţa de automobile, precum şi mai multe bănci, printre care BNP Paribas. În ultimii opt ani, investiţiile directe ale companiilor franceze în Turcia au însumat 4,8 miliarde dolari, conform Businessweek.
Franţa cere un dialog mai liniştit
Turcia nu este importantă pentru Paris numai din punct de vedere economic, ci şi politic: „Diplomaţia turcă joacă un rol crucial în lumea arabă, iar soluţionarea situaţiei din Siria va trece inevitabil prin Ankara”, notează cotidianul francez Le Point, în timp ce cotidianul american The Washington Post aminteşte că „autorităţile franceze au subliniat în repetate rânduri rolul major pe care Turcia, ca membru NATO, îl are în Siria şi Afganistan”.
Totuşi, Franţa a primit cu oarecare relaxare ameninţările Turciei – iar ministrul Afacerilor Europene, Jean Leonetti, a declarat într-un interviu acordat postului de radio France Inter că şi-ar dori „un dialog mai liniştit” cu Ankara şi că declaraţiile oficialilor turci sunt „vorbe exagerate, care, ca toate vorbele exagerate, par puţin derizorii”. Întrebat dacă ia în serios ameninţările Turciei de a întrerupe legăturile pe plan diplomatic, cultural şi economic, Leonetti a răspuns cu un singur cuvânt: „Nu”.
Compania aeriană Turkish Airlines, a comandat în luna martie 13 avioane ale concernului Airbus, şi are opţiunea de a cumpăra alte zece în 2013 – la care ar putea însă renunţa în favoarea concurentului american Boeing.
