Acum câţiva ani, Kord Campbell, un programator din Sillicon Valley, a trecut cu vederea un email din partea unei mari companii care intenţiona să plătească 1,3 milioane de dolari pentru un software creat de el. Mesajul îi scăpase din cauza potopului de informaţii cu care lucrează zilnic: două-trei ecrane de computer, unul lângă altul, cu chat-uri, mesaje instant, un browser web şi, nu în ultimul rând, proiectul propriu-zis. A văzut mail-ul abia după 12 zile şi a reuşit să-şi salveze afacerea numai după ce a cerut scuze companiei respective. Totuşi, Campbell rămâne inundat de valul de date şi variabile pe care i-l aduce munca zilnică. Povestea sa este relatată de New York Times.
„Nu mai poate să se concentreze asupra a ceea ce trebuie să facă în afara slujbei”, spune soţia sa, Brenda. Iar oamenii de ştiinţă confirmă constatarea ei. Aceştia au ajuns la concluzia că atenţia umană se disipă atunci când acumulăm un volum mare de informaţie într-un interval scurt de timp.
Viaţa reală, plictisitoare
Persoanele expuse la acest influx sunt atrase în mod natural către acumulare, prin impulsul primitiv de a răspunde stimulilor imediaţi. Se creează astfel sufcientă dopamină – substanţă care transmite informaţia între celulele creierului – la nivelul sistemului nervos pentru a determina dependenţa. În absenţa dopaminei, cei în cauză cad în plictiseală.
În formele sale extreme, această lâncezeală poate costa viaţa, cum nu de puţine ori s-a întâmplat, de pildă, cu persoane care au vorbit la mobil în timp ce conduceau.
În manifestările blânde, poate fi vorba despre dispariţia creativităţii, superficialitate, mergând până la izolarea de familie sau absenţa de la serviciu.
Mediul digital, sexul şi hrana
„Tehnologia ne reprogramează creierul”, spune Nora Volkow, expert în activitatea cerebrală. Stimularea digitală – precizează ea – este comparabilă ca efect cu aceea produsă de hrană sau sex. Ambele contraproductive când sunt în exces.
Cu toate acestea, lumea de astăzi consumă de trei ori mai multe produse multimedia decât în 1960. Iar atenţia consumatorilor este în permanenţă împărţită între diferite produse. Astfel, la locul de muncă, utilizatorii internetului deschid şi inchid ferestre şi programe de 37 de ori în 60 de minute, în medie, conform unui studiu realizat de Universitatea din San Diego,
În cazul lui Kord Campbell, în vârstă de 43 de ani, această interactivitate poate fi şi mai intensă. Viaţa sa se învârte în jurul computerelor, telefoanelor inteligente, iPod-urilor şi internetului.
Existenţa offline se măsoară în secunde
Adoarme cu un laptop sau iPhone pe piept şi, de cum se trezeşte, intră online. În timp ce prepară micul dejun pentru soţie şi cei doi copii, îşi verifică email-ul şi trage cu ochiul la fluxul de ştiri care se derulează în colţul ecranului. În timpul vacanţelor, se desprinde cu greu de jocurile de pe smartphone, la care recurge şi în perioadele sensibile emoţional. De asemenea, îşi împarte traseul cotidian în zone cu acces la internet şi zone în care conexiunea cade. Spre exemplu, când ia metroul ştie că va fi offline 221 de secunde, cât îi ia trenului să treacă printr-un tunel.
Revenind la expertiza oamenilor de ştiinţă, multitasking-ul – adică efectuarea mai multor acţinui cognitive simultan – poate până la urmă să ducă la remodelarea creierului,
Spre exemplu, un studiu al Universităţii din Rochester a arătat că gamerii înrăiţi îşi pot dezvolta viteza de reacţie şi atenţia la detalii.
Cert este că multitasking-ul oferă o sumedenie de stimuli, care de multe se transformă în tentaţii prea mari, chiar dacă în definitiv nu justifică interesul creat.
Campbell îşi aduce aminte cum, într-o zi în care stătea în faţa celor trei monitoare ale sale, aşteptând şedinţa online cu colegii de lucru, care urma să înceapă în câteva minute, nu s-a abţinut să nu acceseze un mesaj pe Twitter despre un afacerist găsit mort la locul de muncă. Dacă nu ar fi „sărit” imediat peste ştire mai mult reclame la blugi, Kord Campbell era în stare să parcurgă tot articolul, riscând asftel să rateze şedinţa.
Tatăl şi fiul, duşmani la jocuri
În alte rânduri, munca online sau momentele de navigare fără un scop anume l-au făcut să uite mâncarea pe foc sau să-şi lase fiica la grădiniţă câteva ore în plus. „Lucrurile acestea ar putea să mă lase fără familie”, este conştinet domnul Campbell.
Totuşi, copiii săi nu par prea supăraţi. Din contra, de multe ori se întâmplă ca el şi fiul său Connor, un puşti de 16 ani, să petreacă ore întregi luptându-se pe tot felul de console. Adesea, Lily, 8 ani, arbitrează, exclamând îndemnuri de genul „Omoară-l, tata!”.
Dacă fiul reuşeşte să-şi învingă tatăl de cele mai multe ori, gaming-ul şi timpul petrecut pe Facebook sau diferite site-uri de ştiri au început să-i doboare imaginea de elev model. Ia note mici pentru că nu se poate concentra la teme. Totuşi, Campbell se mândreşte cu un băiat „sută la sută priceput la internet”.
Mama, convertită la multitasking
Cel mai mare critic al său este Brenda, care îşi aduce aminte de vacanţele stricate de soţul acaparat de email şi jocuri.
Însă doamna Campbell nu se poate lăuda cu independenţa faţă de tehnologie. Foloseşte Facebook-ul şi poşta electronică de câteva zeci de ori pe zi. Mai mult, îşi aminteşte că odată a ars de două ori în aceeaşi zi prăjiturile pentru că telefonul nu mai înceta să sune şi, după ce conversa, petrecea minute întregi pe internet.
În faţa pericolului ca viaţa reală să fie fărămiţată de viaţa digitală, cei mai mulţi dintre experţi renunţă la teoriile elaborate şi recomandă, simplu, empatia. Adică oamenii să fie mai atenţi unii la alţii.
