In cateva luni, de cand dl Adrian Iorgulescu a fost instalat in functie, Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) a reusit sa predea la cheie, gata restaurate, 17 monumente istorice, ceea ce ministrul pesedist al aceleiasi institutii, dl Razvan Theodorescu, nu a reusit nici in patru ani. Am salutat la timpul potrivit respectarea promisiunii de catre dl Iorgulescu. Dar cand privesti harta monumentelor istorice romanesti, incerci un sentiment de deznadejde. Este adevarat, unele mai pot astepta, dar altele, daca nu se va interveni urgent, vor fi pierdute pentru totdeauna.
Boierii vechi si ciocoii noi
Vechile case taranesti, care s-au mai pastrat, dovedesc ce frumoasa era arhitectura multor sate pana cand Ceausescu a decis sa le distruga. Ce a pus in loc se stie. Ne va trebui mai mult de un veac de acum incolo sa scapam de urateniile comuniste.
Din nefericire, din '90 incoace taranii au renuntat cu totul la arhitectura traditionala, adoptand alta, care pe esteti ii baga in sperieti. In acelasi timp, noii imbogatiti, intinsi pe munti si pe dealuri, prin cranguri si pe malurile apelor, si-au trantit niste hardughii care pur si simplu ranesc privirile. De ce oare vom mai fi avand arhitecti in tara aceasta?
Sunt in Romania cateva vechi palate si conace de o frumusete aparte, care innobileaza amintirea si locurile celor ce le-au inaltat si care pot fi luate oricand ca modele. Printre acestea se afla si conacul celebrului mosier si om politic Alexandru Marghiloman, de la marginea municipiului Buzau. De va fi vreodata restaurat, va fi o adevarata bijuterie arhitectonica, sugestie pentru frumoasa Romanie de altadata.
Din pacate, lucrarile de restaurare incepute in ultimul deceniu al secolului trecut au fost abandonate din traditionala lipsa de fonduri. Zidurile i-au fost atunci consoli-date, acoperisul a fost tabluit, dar fara usi si fara geamuri conacul ar putea servi cu succes ca decor al unui film de groaza. In acest sens, daca nu se va interveni urgent, lucrarile din anii '90 ar fi zadarnice, iar banii investiti se vor duce pe apa sambetei. O cladire-anexa arata si mai jalnic, neavand norocul sa fie si ea macar consolidata. Este deja periculoasa pentru eventualii vizitatori.
Se prabuseste o legenda
Alexandru Marghiloman (1854-1925) s-a nascut la Buzau si a devenit un important jurist si om politic, membru marcant al Partidului Conservator, al carui presedinte a fost intre anii 1914 si 1925. Nu are nici un rost sa facem vreo paralela intre Partidul Conservator de atunci si cel de astazi fiindca nu exista absolut nici o legatura, din nici un punct de vedere, cu exceptia denumirii.
La inceputul activitatii sale politice, Marghiloman a facut parte din gruparea junimista. Din 1888, a fost, pe rand, ministru al Justitiei, al Lucrarilor Publice, al Afacerilor Straine, al Internelor, al Finantelor, iar in martie-octombrie 1918 a fost prim-ministru. Adept al intrarii tarii noastre in razboi alaturi de Puterile Centrale, fortat de situatia politica creata in urma infrangerii Romaniei, si-a sacrificat cariera politica, semnand cu Germania pacea impusa de la Buftea, in 1918. Gestul semnarii a fost si mai este controversat, unii istorici si analisti politici dandu-i dreptate.
Marghiloman era boier de vita, om de lume si foarte popular in epoca lui. Despre herghelia lui cu cai de rasa stia toata lumea, iscandu-se in jurul ei o sumedenie de legende, cu ecouri pana in ziua de azi. Nu e la mana oricui ca numele de familie sa-i devina substantiv comun pozitiv. Astfel, un marghiloman insemna, printre rafinatii epocii, o cafea turceasca fiarta cu rom sau cu coniac. Alexandru Marghiloman a fost si memorialist, autor al unor foarte importante „Note politice”. Cate exponate ar putea imbogati conacul restaurat, colt sugestiv al Romaniei de dinainte si de dupa primul razboi mondial!
Si totusi, monumentul poate fi salvat
Din informatiile culese de la Muzeul Judetean Buzau am aflat ca monumentul respectiv apartine MCC, dar ca Primaria Municipala vrea sa-l ia in posesie. Nici macar nu ar fi singurul caz de acest fel, multe obiective fiind cedate de minister catre autoritati locale. Primaria spera ca va inmuia inimile unor sponsori din Romania si, printr-un proiect bine facut, sa atraga fonduri si de la foruri ale Uniunii Europene.
Cand am trecut pe acolo, parcul intins din jurul conacului, frumos conservat si amenajat, plin de copaci maiestuosi, era tot plin de chiciura, ca o imagine de vis. Nu merita oare Buzaul un monument-emblema care i-ar aduce turisti romani si din toata lumea?