Dupa condamnarea comunismului la cel mai inalt nivel, sustinatorii „democratiei originale” acum probabil respira usurati. A fost greu, dar a trecut. Ce mare scofala daca s-au regasit in cuprinsul unui raport oficial, foarte important ca valoare mai ales pentru cei care au suferit decenii la rand, cum niciodata nu a mai fost prezentat in Romania? Cum nimeni nu i-a luat de guler pentru ca au slujit un regim odios, cei „condamnati” se gandesc ca nu mai au de ce sa-si faca probleme in viitor. In fond, spun ei, mare lucru nu au pierdut daca au fost pusi langa comunistii lui Dej si ai lui Ceausescu, drept sustinatori ai unei ideologii ostile societatii deschise. Ca doar nu au fost singurii care au incurajat monopolul puterii, cultul personalitatii si intimidarea! De ce sa cada numai pe ei magareata pentru toate nenorocirile aduse de regimul comunist? Numai pentru ca vrea Basescu? – au acuzat chiar in deschiderea sedintei de luni nostalgicii regimului ceausist.
Participand interesati la circul din Parlament, instrumentat si sustinut la unison de parlamentarii stangii extremiste – in felul asta au aratat ca raman pe veci ancorati in trecut -, mare parte dintre cei vizati in Raportul Tismaneanu s-au resemnat, avand drept multumire faptul ca slujesc cu devotament un comunism rezidual. In definitiv, nimeni nu a dat cu parul, nu i-a obligat sa iasa din viata publica sau i-a trimis la carcera. A fost un episod din judecarea trecutului, care anunta prin mesajul uman un final de revolutie inceputa cu 17 ani in urma. Este posibil ca unii, dupa ce au sanctionat dur condamnarea comunismului prin metode invatate in epoca totalitarismului, sa regrete in sinea lor atitudinea revoltatoare dinaintea zilei de 18 decembrie, avand in vedere faptul ca nu si-au auzit numele rostit de catre seful statului in Parlament. Ma refer aici nu doar la „stalpii comunismului”, mai inalti sau mai marunti, mentionati in document, ci inclusiv la opozantii ideii ca un astfel de demers politic nu era necesar nici acum, nici altadata. Ion Iliescu nici macar nu a catadicsit sa faca act de prezenta, preferand sa stea ascuns intr-un birou, satisfacut de calitatea circului la care PSD si-a dat concursul tacit prin presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu. Pe Iliescu nu l-a deranjat doar ca Raportul face trimitere la trecutul lui politic, ci insasi solicitarea lui Basescu de a condamna un regim odios pe care l-a aparat si consolidat prin functiile detinute in aparatul de partid ceausist. Aceasta ar fi explicatia si in ceea ce il priveste pe liderul PSD, Mircea Geoana, care neaga valabilitatea unui proiect „dezechilibrat” intrucat nu respecta pluralismul de opinii din mediul istoric, academic si cel politic! Mai mult, il acuza pe presedinte de faptul ca angajeaza statul roman in acest demers care nu face decat sa redeschida rani din trecut. O reactie normala cata vreme Raportul Tismaneanu, complet sau nu, dezvaluie o realitate din care nu lipsesc nume de oameni inregimentati politic in PSD, condus astazi de Mircea Geoana.
Prin urmare, cum sa accepte pesedistii o astfel de condamnare cata vreme intotdeauna au refuzat constant o delimitare de comunism? Mai mult, permanent s-au opus aparitiei unei legi a lustratiei deoarece exista pericolul pierderii unor functii publice si automat a unor privilegii. Sigur, lucrurile sunt mult mai complicate decat par. S-a demonstrat in toti acesti ani, dar mai cu seama luni, in Parlament, cum arata relicvele istoriei in 2006 si cum reactioneaza slugoii comunismului atunci cand li se dezvaluie identitatea ideologica primitiva. Am convingerea ca social-democratia va fi compromisa total daca arsenalul urii si violentei este intretinut de politicieni dispusi sa insulte, sa injure sau sa incerce sa-i arunce pe „anticomunistii dracului” peste balcon. Este grav, stimati cititori!
