Comunistii din Galati sperau la reprimarea revolutiei

La Galati cele doua entitati ale puterii comuniste, „activul de partid” si Securitatea, au avut reactii diferite. In timp ce in cursul zilei de 22 activistii incercau sa se ascunda de furia populatiei, asteptand la adapost reprimarea revolutiei, securistii au manifestat mai mult calm in acceptarea situatiei.

Schimbare de strategie sau abandon la Securitate?

Pe 22 decembrie, la ordinul colonelului Cosmescu, prim-adjunctul sefului Securitatii de la Galati, securistii si-au depus ordonati armele in rastel chiar inainte ca generalul Vlad sa transmita ordinul. Se pare insa ca ceva destul de important se intamplase chiar in cursul noptii de 21 spre 22 decembrie. Adriana F. era in acea perioada prietena unui ofiter de securitate. Locuiau impreuna intr-un apartament din cartierul Tiglina 2. „Pe 21, seara, a venit acasa foarte tarziu, era aproape miezul noptii. I-a spus soferului sa vina sa il ia la 5 dimineata. Dimineata, inainte sa plece, a mai vorbit la telefon cu cineva si cand a venit soferul i-a spus ca nu mai este cazul”, spune Adriana. Schimbare de strategie a Securitatii? Abandon?

Activisti, spre adaposturi fuga mars!

Activistii au acceptat mai greu ideea ca evenimentele de la Timisoara si Bucuresti ar putea scapa de sub control. Prim-secretarul Carol Dina a aflat de fuga „sefului” sau cu elicopterul in timp ce conducea o sedinta a judetenei PCR in care tocmai se discuta sistematizarea zonei de agrement dintre cartierul Micro 21 si malul Siretului, la iesirea spre Braila. Sedinta a fost suspendata, iar prim-secretarul Carol Dina a facut cateva drumuri scurte, acasa, la sediul militiei din strada Brailei, dupa care, intelegand cum stau lucrurile, s-a refugiat in locuinta prim-secretarului cu probleme organizatorice, Albu, unde a stat ascuns pana pe data de 24 decembrie. Sotia si copiii lui Carol Dina s-au refugiat la Draguseni, in satul Nicopole. Prim-secretarul comitetului municipal Galati al PCR, Ion Caranghel, a fugit din Primarie si a incercat sa se ascunda in Santierul Naval, dar cum i se luase urma de catre navalisti s-a vazut nevoit sa sara gardul in zona Sectiei 1A Corp Cala Dunare, reusind sa fuga pe maidanul dintre santierul naval si actuala Cale a Basarabiei, stand ascuns, se pare, pentru cateva ore in biserica parasita din cartierul Badalan, care fusese demolat in forta. Directorul IUGCG, Eugen Durbaca, s-a refugiat la locuinta bunicii prietenei fiului sau, in satul Zarnesti, comuna Jorasti. Daca nu ar fi facut-o, poate ca astazi nu mai era presedinte al CJ Galati.

Celula de criza a PCR din buncarul de la Telefoane

O parte dintre activistii din esaloanele 2 si 3 si directorii intreprinderilor galatene au reusit sa se adune in cursul dupa-amiezii de 22 decembrie intr-o „celula de criza” la sediul Telefoanelor de la Oficiul Postal nr. 1, strada Lahovary, unde au beneficiat de ospitalitatea directorului Stoian si paza armatei. „Celula de criza” incerca sa monitorizeze situatia si sa reia sau sa preia puterea la Galati. Au fost insa si activisti picati in mana muncitorilor. Navalistii de la atelierul de confectionat de la sectia 1A l-au pus pe secretarul PCR al sectiei, Stefan I., sa revina la munca de jos, punandu-l sa taie la ghilotina profiluri din tabla de 12 mm, manevrand tablele cu manusile lor, despre care in se-dinte secretarul sustinea ca nu trebuie schimbate prea des. Dupa cateva minute mainile secretarului PCR erau pline de sange. Alt capturat a fost secretarul municipalei PCR, Benone Pusca. Atunci a fost expus de revolutionari in balconul judetenei PCR, ceva mai tarziu s-a declarat revolutionar, iar acum este doctor in drept si rector la Universitatea Danubius, predand lectii de democratie. Secretarul PCR de la Combinatul Siderurgic, Iulian Lungu, fratele „tatucului” din Braila, Anton Lungu, a fost saltat de siderurgisti exact in momentul in care incerca sa le tina un nou discurs despre „PCR – centrul vital”. A fost urcat si tavalit intr-o basculanta cu care se carase bitum si cu basculanta cu secretarul Lungu in fruntea convoiului grupul masiv de siderurgisti a inconjurat sediul Securitatii Galati, cerand eliberarea din inchisoare a disidentului Ioan Grigorescu, care pe data de 15 noiembrie 1989 lipise manifeste anticeausiste pe poarta combinatului. Dupa cateva mici diversiuni esuate, Grigorescu a fost eliberat.

In timpul serviciului meu, nimic deosebit!

Santierul Naval Galati era una dintre intreprinderile atent monitorizate de comunisti, dupa ce avusesera loc mai multe proteste cu incetarea lucrului de catre muncitori. In seara de 21 decembrie, la 18.35, s-a interesat de situatia de la santier chiar tovarasul Orbesteanu, secretarul prim-viceprim-ministrei Elena Ceausescu, intreband daca toti muncitorii din schimbul doi sunt la lucru si daca sunt „probleme deosebite”. A doua zi, dupa fuga cuplului prezidential, lucrurile s-au precipitat si la SNG. Secretarii de partid si o parte dintre directori si sefii de sectii, care se stiau cu musca pe caciula, au rupt-o la fuga. Mai multi ingineri au spart biroul securistului din santier pentru a incerca sa gaseasca lista turnatorilor, dar din PC fusesera sterse toate fisierele, iar tot fisetul era golit de hartii. Au fost aruncate tablourile si simbolurile comuniste, iar o mare parte dintre ingineri si muncitori au plecat pentru a lua cu asalt sediile primariei si judetenei PCR. Noua situatie impunea insa si luarea unor masuri, pentru ca in conditiile in care se vorbea deja de lovituri armate impotriva revolutiei existau si riscuri pe masura. Fabrica de oxigen era un obiectiv care ar fi putut fi usor atacat iar o explozie ar fi ras Galatiul. Sub comanda capitanului de armata Badin a fost infiintat un dispozitiv ce a intarit paza fabricii de oxigen si a celor peste 30 de nave aflate la dana. Au mai fost luate si alte masuri exceptionale pentru situatii exceptionale, dar a existat si o foarte evidenta incercare a activistilor PCR ca pana la eventuala reprimare a revolutiei si revenirea PCR la pu-tere toate cele intamplate sa nu apara nici macar intr-un banal raport. In dupa-amiaza de 22 decembrie a fost pus ofiter de serviciu la SNG maistrul Dinu Marin, secretar PCR la Sectia 1 Corp Cala Bazin, care tocmai absolvise scoala de partid. In raportul sau pe 22 decembrie, la ora 22.00, secretarul PCR scria ca singurul fapt intamplat la SNG era ca la ora 18.15 s-a prezentat un muncitor pentru paza cargourilor 811-812, concluzionand: „In rest, nimic deosebit”. Un inginer care a preluat serviciul a adaugat pe raport inscriptia „S-o crezi dumneata, domnule” iar altul i-a transmis secretarului PCR un mesaj mai transant: „Boule”!