Consultarile de la Cotroceni au pus partidele in fata unui nou ultimatum: ori fac legea votului uninominal intr-o luna, ori presedintele organizeaza referendum. Alegerea este ceva mai complicata decat pare la prima vedere. Desi declaratiile oficiale sunt triumfalist in favoarea uninominalului, in adancul sufletului politicienii sunt departe de a simti vreun entuziasm. Motivul este simplu: multi dintre actualii parlamentari vor trebui sa se reprofileze, sa-si schimbe meseria si locul de munca. Este vorba de cei care au excelat in minciuna si vulgaritate, de cei care isi pot da doctoratul in tehnica dublului limbaj, de profitori, chiulangii si somnorosi, ca sa enumar doar cateva dintre „calitatile” care vor constitui criterii eliminatorii la viitorul scrutin. Votul uninominal, stampila aplicata direct pe numele candidatului, a constituit cosmarul a trei sferturi din politicieni, de aici repetatele amanari ale adoptarii vreunei legi.
Presedintele a procedat abil dandu-le partidelor un termen si avertizandu-le ca vor fi controlate precum elevii puturosi si indaratnici. Putin probabil ca fara biciul referendumului ar exista si cea mai mica sansa ca legea sa iasa in timp util, la gasit chichite procedurale si inventat strategii juridice parlamentarii fiind maestri. Presati de termenul de o luna, partidele vor fi obligate sa ajunga la un consens asupra sistemului de vot. E un punct in care interesele se despart. PRM, UDMR si PC fie doresc mentinerea pe mai departe a listelor, fie vor pleda pentru un sistem mixt, care sa nu le lase in afara Parlamentului. PSD si PD, care stau cel mai bine in sondaje, ar trebui sa prefere uninominalul in doua tururi, care favorizeaza partidele mari. Fortati, politicienii vor fi obligati sa bata palma cat mai repede.
Dincolo de aspectele sa le zicem tehnice, mult mai interesant pare sa fie compromisul politic care se intrezareste in spatele negocierilor de la Cotroceni. Imediat dupa infiintarea comisiei de anchetare a presedintelui, cu Felix motanul pus tartor-sef, devenise evident ca efectul mediatic fusese ratat. Este halucinant sa-l vezi pe „politistul politic” Voiculescu chemandu-i la audieri pe ministri si vorbind cu inflexiuni grave in voce despre morala, lege si corectitudine.
Realizand putin cam tarziu ca principala miza fusese ratata, numirea lui Felix fiind un imens serviciu facut presedintelui, coalitia pro-suspendare a intrat in deficit de imagine. De aici iesirile belicoase ale lui Geoana si Tariceanu pe tema amanarii europarlamentarelor. De aici apelurile si depesele. Miscarea presedintelui este strategica. Aparent lasa senzatia ca a cedat, ca este dispus la concilieri, ca le intinde ramura de maslin partidelor pentru a fi lasat in pace si a scapa de presiunea la care a fost supus in ultima perioada. Ceva de genul: renunt la referendum daca si voi renuntati la suspendare. Dupa multa vreme se adreseaza de-a dreptul gratios partidelor. La prima vedere, s-a ajuns la un compromis.
In alta grila de interpretare, Traian Basescu le-a intins o capcana tuturor politicienilor, dar in special PSD si premierului. Social-democratii au ramas cu un cartof fierbinte in mana: suspendarea presedintelui, devenita din ce in ce mai impovaratoare din pricina reactiei negative a opiniei publice (a se vedea toate sondajele de opinie). PSD nu poate avorta suspendarea fara un risc destul de ridicat de ridicol si decredibilizare. In linie logica, nu prea mai are argumente sa ceara amanarea alegerilor europene. Situatia este valabila si pentru PNL si premier. Tariceanu va fi obligat sa tina europarlamentarele la termen, oricat de nefavorabil ar fi scorul PNL in sondaje. Iar europarlamentarele vor limpezi intr-o anumita masura scena politica. Rezultatul concret al negocierilor de la Cotroceni este ca presedintele a impins partidele spre urne. Si este doar inceputul.
