După patru luni de război civil, confruntarea Gbagbo-Ouattara s-a încheiat pe 11 aprilie 2011, cu victoria lui Ouattara şi arestarea lui Gbagbo. Forţele ONUCI şi forţa franceză LICORNE au bombardat reşedinţa preşedintelui Gbagbo, înlesnind astfel înaintarea trupelor terestre fidele lui Ouattara. Puterea a fost, în sfârsit, câştigată de cel recunoscut de comunitatea internaţională şi susţinut de ONU şi de Franţa.
Reamintim că, în urma alegerilor organizate sub egida ONU, preşedintele în exerciţiu Laurent Gbagbo a fost desemnat invingător de către Consiliul Constituţional, în timp ce Alassane Ouattara a fost proclamat cîştigător de Comisia electorală independentă şi recunoscut de comunitatea internaţională. Laurent Gbagbo nu a vrut să părăsească puterea, de unde conflictul care a făcut multe victime şi a adus multă suferinţă.
Dar, de fapt, ce s-a încheiat astăzi în Coasta de Fildeş: lupta pentru putere dintre cei doi rivali sau criza politico-militară care sfâşie ţara de mai bine de 17 ani? Va reuşi preşedintele Ouattara să fie garantul păcii?
Deocamdată, prin purtătorii săi de cuvânt – în special prin avocatul său la Paris, Me Benoit – noul preşedinte vorbeşte despre un stat al justiţiei, şi nu al răzbunării, afirmând că forţa justiţiei este braţul înarmat al dreptului. Gbagbo, fostul preşedinte, este acum prizonierul lui Ouattara şi va fi judecat pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii.
„Alassane Ouattara este şeful unei bande de asasini” – consideră Jacques Verges, avocatul la Paris al lui Laurent Gbagbo.
Cum va reuşi Alassane Ouattara să aducă pacea ivorienilor, el, care este născut în Burkina Fasso? Cum va restabili punţile înţelegerii cu creştinii, el care este musulman? Care ar putea fi mesajul reconcilierii pentru armata ivoriană loială lui Gbagbo, când baza forţelor militare fidele noului preşedinte este constituită din mercenari din statele vecine? Care va fi soluţia gravelor probleme economice? Cum va fi dată uitării tema colonialismului dezvoltată de adversarii „preşedintelui impus din exterior” în antiteză cu africanismul lui Gbagbo?
Bătălia pentru resurse, diferenţele etnice, divergenţele religioase, climatul de ură, neîncredere şi violenţă, criza economică, vecinătatea cu ţările atât de sarace ale Sahelului, toate acestea par a face imposibilă misiunea lui Alassane Ouattara. Timp de 17 ani, Coasta de Fildeş a fost teatrul unor violenţe, abuzuri şi fărădelegi teribile, comise de guvernanţi, de diversele categorii de rebeli, dar şi de trupele franceze LICORNE şi chiar de căştile albastre sau albe: asasinate politice, ucideri în masă, violuri, jafuri, tâlhării, masive deplasări de refugiaţi, discriminare, încălcarea drepturilor omului, tortură, dispariţii de persoane, haos şi teroare. Armistiţiile şi planurile de pace au eşuat sistematic.
Este Alassane Ouattara pacificatorul mult aşteptat? Pe străzile Abidjanului zac cadavre şi spectrul unei epidemii de holeră ameninţă încă. Va reuşi Alassane Ouattara să readucă liniştea şi prosperitatea de altădată?
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard.
