Cinstit ar fi ca Mircea Geoana sa recunoasca in fata electoratului faptul ca ii place mai mult in opozitie decat la prezidiul puterii, de vreme ce se plange tot timpul la televizor de coalitie. Declaratiile sale publice nu difera cu nimic de cele ale unui lider politic scos de la guvernare cu sase luni in urma de o alianta alcatuita din doua partide principial diferite. Mai degraba, il vad in rand cu Crin Antonescu daca ar fi sa iau in calcul inversunarea cand isi ataca partenerul in campania pentru alegerile europene si cum cere socoteala ministrilor democrat-liberali de pe pozitia de opozant al Cabinetului Boc. Cine il aude pentru prima oara poate ramane cu parerea ca Geoana nu realizeaza nici acum ca PSD este totusi in echipa cu PDL si ca exista un adversar, respectiv PNL, care sta la panda neintrerupt pentru a contesta Executivul chiar si fara sa aiba un motiv real.
Cine are rabdare si face o statistica va putea constata usor ca tinta preferata in aceste saptamani de liderul pesedist nu au fost candidatii liberali condusi de Crin Antonescu sau alti lideri politici aflati in cursa pentru europarlamentare si prezidentiale, ci partidul cotrocenist cu care s-a inteles la finele anului trecut sa guverneze, spre mirarea masei de alegatori. Am ajuns sa ma intreb de ce a mai fost nevoie de un astfel de compromis politic daca presedintele unui partid de prima mana, parte a unui parteneriat parafat in decembrie 2008, actioneaza precum un politician aflat la concurenta cu criticile unei opozitii a carei principala menire este sa decredibilizeze reprezentantii puterii cu scopul de a-i inlocui. Este clar, presedintele PSD are un plan personal, diferit de al ministrilor social-democrati, daca intotdeauna isi manifesta nemultumirile in alt loc decat sedintele comune ale coalitiei, erijandu-se in autoritate suprema fara sa detina nici un mandat precum este cel al premierului.
In conditiile in care nici un ministru pesedist nu da semne de suparare fata de colegii democrat-liberali, fiind cei mai indreptatiti sa o faca daca ar exista sincope mari in functionarea guvernarii pe timp de criza financiara, Geoana nu gaseste altceva de facut decat sa vina in fata ziaristilor cu somatii adresate unor membri ai Guvernului dupa ce a stat cu ei la aceeasi masa mai inainte. Prin urmare, asaltul pur verbal al prezidentiabilului pesedist, aflat pe cale sa viruseze coalitia la cap, se transforma automat intr-un atac provocator, menit sa degradeze o intelegere politica inainte de marea confruntare electorala din toamna. Geoana vrea sa para un politician pursange, in primul rand, pentru a le arata celor din PSD ca poate sa se impuna in fata premierului Emil Boc si a lui Traian Basescu, promovand interesele ascunse ale unor colegi de partid cu probleme la Justitie.
"Pachetelele" lui Vanghelie, politicianul din Ferentari care ii sufla mereu in ceafa, au devenit cap de afis in cadrul discutiilor privind numirea unor oameni in functii de conducere in ministerul condus de Predoiu. Mircea Geoana nu se poate opune presiunii exercitate de colegii din partid stand cu fata la Guvern. Exista o nota de plata care il obliga sa forteze reduta basesciana, de cele mai multe ori, fara nici o precautie, pentru ca tovarasii din PSD sa "prinda" pana la urma sefia unor servicii deconcentrate ramase fara conducere. In acest moment este evidenta realitatea in care pluteste primul pesedist al tarii, cum se prezinta responsabilitatea unui lider de partid cu o jumatate de guvern instalat in Palatul Victoria si ce formula de campanie electorala este folosita pentru alegerile prezidentiale pe timpul afectat competitiei pentru europarlamentare, cu termen de finalizare data de 7 iunie. Vin alegerile pentru Parla-mentul European si Geoana tine discursuri in calitate de candidat la functia de sef al statului.
Isi arata nemultumirea doar fata de acea parte a coalitiei aflata la remorca locomotivei Basescu, care merge in acest moment cu aceeasi viteza ca a PSD, conform unui sondaj de opinie publicat recent. Vine in public si spune ca PDL nu-si respecta cuvantul dat la negocieri si ca incearca sa ascunda impartirea banilor proveniti din imprumuturi externe, cautand sa acrediteze ideea ca este singurul politician social-democrat competent si cu adevarat interesat de prezentul si viitorul acestei tari. Cu o saptamana inainte de vot, oficialii PSD prezenti in campanie prin Dambovita fara candidatii partidului le promiteau cetatenilor gaze la soba, apa curenta, drumuri pietruite si o viata mai buna, cu conditia – atentie! – ca Mircea Geoana sa fie ales presedinte la toamna. Nedumeriti, unii au intrebat: "Pai, noi acuma il votam pe Geoana?".
Raspunsul a venit imediat: "Nu, il votati pe cel din punga". Oamenii au cautat candidatul in sacosa cu sigla, unde au gasit o umbrela, un pix si un pliant cu fotografia pesedistei Rovana Plumb. Evident, nu este un caz singular. si la alte
partide se practica acest tip de campanie electorala amestecata. Originalitatea politicienilor din PSD, mai ales, este ca trec pe planul al doilea interesele lor de moment, ma refer la alegerile europarlamentare, din care lumea nu a inteles mare lucru referitor la oferta, fata de o tinta cu mari sanse sa fie ratata de un prezidentiabil grabit sa urce cat mai repede si fara echipament dealul din Cotroceni. Geoana este convins ca, daca defileaza cu Vanghelie, "specializat" in organizarea turismului electoral, poate recupera cele 13 procente ce-l despart acum de un presedinte nelipsit de la serbarile campenesti, unde se mananca branza, se bea palinca si se tund oile ciobanilor bucovineni in direct la televizor.
