Clujenii au inventat comedia antidrog

Proiectul provoacă tinerii la un concurs de idei ce vor sta la baza scenariului pe baza căruia va fi realizat un film, spune producătorul Walter Ghidibaca.

Sub sloganul „Ideile tale pot prinde viaţă într-un film”, proiectul Comedia Colectivă lansat de Asociaţia Culturală Ideograma este deschis tuturor pasionaţilor de film, care se pot implica activ în toate etapele specifice realizării unui lungmetraj. Ideea îi aparţine lui Walter Ghidibaca, director de proiecte la Asociaţia Culturală Ideograma, iar ideile pentru scenariu pot fi trimise până pe 15 februarie pe adresa comediacolectivă@ideograma.ro.

De ce aţi ales această temă, consumul de droguri? E un subiect tot mai des dezbătut.

Am constatat că există o nevoie de a atrage atenţia asupra efectelor consumului de droguri într-o altă manieră decât metoda clasică. Tentaţia tinerilor de a „gusta” e prea mare şi ne-am gândit să abordăm problema oarecum din interior, să-i determinăm să contribuie cu idei, să-şi imagineze care sunt de fapt efectele consumului. Nu e suficient să le spui doar că nu e bine să consume substanţe halucinogene, trebuie să cunoască efectele şi să-şi imagineze unde se poate ajunge.

50 de poveşti

Există un concurs de idei pe care l-aţi lansat. Câţi tineri au fost interesaţi să şi participe?

Da, am creat un blog pe care sunt postate ideile primite de la tineri până acum, comediacolectiva.blogspot.com. În şase săptămâni de la lansarea concursului am primit aproximativ 50 de poveşti. Până la termenul stabilit sigur vor fi mai multe. Apoi vom alege din propuneri şi cu ajutorul unui scenarist cu experienţă va lua naştere forma finală a poveştii.

Speraţi ca participanţii să vorbească despre experienţe veritabile?

Acţiunea e liberă, pot spune ce vor, fie că e realitatea lor sau a cuiva cunoscut de ei, fie o poveste imaginată. În finalul poveştii, un personaj ia o supradoză, iar comedia se va transforma în tragi-comedie. Proiectul e interactiv şi e o modalitate de a ajunge la publicul tânăr, prin film.

Fără buget, dar cu ambiţii mari

Cine vă susţine în acest demers şi care este bugetul pe care îl aveţi la dispoziţie?

Deocamdată, lucrăm voluntar. Vrem să demonstrăm că putem să facem ce ne-am propus. Apoi vom căuta finanţări. Practic, avem nevoie de aproximativ 20.000 de euro, iar dacă ne gândim că e vorba de un film, bugetul este modest. Până la filmări însă, mai este timp. Acolo deja vorbim de consumabile, transport, cazare…

Unde se vor face filmările? Cine sunt actorii? Practic, cu cine se lucrează?

Prima parte, un fragment de cinci minute, se va filma la Cluj. E vorba de câţiva actori ai Teatrului Naţional care, în regia lui Sorin Misirianţu, vor filma povestea de la care va continua scenariul. În rest nu ştim, în funcţie de scenariu, de evoluţia lui. Forma finală a scenariului va fi stabilită până în luna mai, asta, în condiţiile în care concursul de idei se va încheia pe 15 februarie. Deci nu pot să vă spun, nici noi nu ştim. Ce ştim e că se poate realiza, că e un proiect colectiv în care fiecare poate participa. Nu ştim încă forma finală. Poate fi un film de 90 de minute sau câteva episoade, după modelul lui Tarantino. Am mers pe o abordare cât mai simplă. Cât priveşte regia, pot să vă spun doar că vom apela la un regizor cunoscut, încă nu ştim exact, suntem în tratative.

Şi totuşi, cine susţine acest proiect?

În acest moment noi. Urmează să contactăm ONG-uri, asociaţii de profil, să vorbim, de exemplu, cu Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru că ne dorim ca acest film, în forma sa finală, să fie proiectat şi în şcoli, nu doar în cinematografe. Ne-am gândit şi la un parteneriat cu cei de la Antidrog, o să vedem ce va fi. Deocamdată lucrăm pe cont propriu. Îi vom aborda când vom avea ceva de arătat. Totodată, în funcţie de cum se vor derula lucrurile, o să ştim şi care sunt premiile pe care le vom putea oferi.  

Început de scenariu

Aproape de ora prânzului, într-o garsonieră studenţească, într-un cartier din Cluj-Napoca. Relativă dezordine. Fond sonor vesel („Eine Kleine Nacht Musik”, Mozart) amestecat cu zgomotele înăbuşite ale stăzii. Personajul principal, Cristian, doarme. Camera face un traveling spre baie, unde prietena lui Cristian, Jeanine, o studentă din Franţa, se machiază. Între timp, un taxi cu trei personaje – interlopi din acelaşi orăşel în care a crescut Cristian –  se apropie de blocul de garsoniere în care locuieşte acesta, pe aleile aglomerate. Unul dintre cei trei este foarte gras şi este, evident, prostănacul grupului. Taxiul opreşte în faţa blocului şi cei trei coboară. Doar unul dintre cei trei, Cornel (zis Coarne), ştie unde stă Cristian, care îi este o rudă îndepărtată. Cornel are o sacoşă de nailon în care duce o halcă de carne crudă. În timp ce urcă pe scări, se intersectează cu Jeanine, care se loveşte uşor de plasa cu carne. Îşi cere scuze şi coboară în viteză, stresată de mutrele dubioase ale celor trei.