Ceea ce ar fi trebuit sa fie sedinta de joi a Consiliului Judetean Cluj nu a aratat decat imaturitatea alesilor. Consilierii PSD au parasit sala suparati, nevoie mare, pe culoarea portocalie a unui banner afisat de presedintele PNL al CJ, Marius Nicoara.
Astfel, disputele politice din judet au coborat la nivelul unei certe intre copii, care se rastesc unii la altii din cauza unui meci de fotbal de pe maidan. Poate ca din anul 2004, reprezentantii PSD au dezvoltat o sensibilitate aparte pentru culoarea portocalie.
Insa chiar daca ea le trezeste cam aceleasi sentimente ca si funia din casa spanzuratului, consilierii principalului partid de Opozitie ar fi trebuit sa isi aduca aminte ca au fost votati ca sa reprezinte interesele alegatorilor, nu sa provoace scandaluri de opereta.
La fel cum presedintele Consiliului Judetean, Marius Nicoara, ar fi trebuit sa se gandeasca la faptul ca arborarea unui banner in culoarea electorala a Aliantei, pe listele careia a candidat, ar putea fi interpretata drept o sfidare de catre adversarii sai politici.
Ironia sortii e cu atat mai mare cu cat partidul pe care il reprezinta Nicoara, PNL, are ca insemn culoarea galbena.
Portocaliul este culoarea PD, partid din care provine prefectul Alin Tise.
Care prefect si-a comandat si el un banner, dar in culoarea albastra, folosita in ultima campanie electorala chiar de PSD.
Spectacolul angajatilor Prefecturii si Consiliului Judetean, care pun si dau jos bannerele dupa fiecare eveniment al celor doua institutii, este unul hilar.
Prefectura si Consiliului Judetean impart la Cluj aceeasi cladire si au aceeasi sala de sedinte, insa nici o institutie nu vrea sa foloseasca sala cu bannerul celeilalte. Ca sa fiu in ton cu atitudinea consilierilor judeteni de toate partidele, le propun modificarea regulamentului, astfel incat soarta proiectelor de hotarare sa fie stabilita la barbut.
Cei care pierd sa fie pedepsiti. Adica sa faca fiecare zece flotari si sa alerge trei ture in jurul institutiei. Iar alegerile pentru Consiliului Judetean sa fie organizate sub forma unui turnir, in care liderii partidelor politice, in chiloti de baie, sa se infrunte cu ciomegele.
Acest mod ar fi mai potrivit cu atitudinea consilierilor. Pentru ca daca ei ar fi tinut seama de interesele celor care le platesc lefurile si laptop-urile, ar fi trebuit sa fie mai preocupati de alocarea banilor pentru scoli sau de extinderea Serviciului de Salvamont decat de culoarea unei prelate intinse pe pe-retele salii de sedinte.
Dincolo de acest razboi fara miza, nu intrezaresc decat lehamitea alegatorilor. Dupa asemenea circ tot mai putini dintre ei se vor prezenta la urne, prilej pentru politicieni sa planga cu lacrimi de crocodil pe umerii fragilei democratii romanesti.
