Cine sunt vinovatii?

Ancheta privind revolutia din decembrie 1989 ar putea fi finalizata in acest an. Cel putin asa au lasat de inteles procurorii militari coordonati de generalul magistrat Dan Voinea si care instrumenteaza acest dosar deosebit de dificil. Totul insa cu doua conditii: procurorii sa fie lasati in pace sa-si faca treaba, fara amestec din partea politicului, si sa fie asigurata logistica necesara. Practic, toate persoanele care au fost suspectate de terorism au fost anchetate. Au fost audiati mii de martori si s-au facut reconstituiri pe traseu.
In prezent se cauta raspunsuri la trei intrebari: Cine pe cine a impuscat, cine sunt asa-numitii teroristi, cine trebuie sa raspunda penal pentru crimele din decembrie 1989
Ancheta procurorilor este insa ingreunata de timpul foarte mare scurs de la evenimentele de la sfarsitul anului 1989, de disparitia unor importante documente, de existenta in continuare a unor arhive secretizate si care contin informatii despre crimele revolutiei. Procurorii militari au apreciat ca toate dosarele care privesc evenimentele sangeroase din decembrie 1989 trebuie conexate pentru a se intelege mai clar ce s-a intamplat in acea perioada.
Solutionarea secventiala a unor cazuri nu poate oferi o vedere de ansamblu asupra desfasurarii represiunii. Victime au fost in zeci de localitati de pe intreg cuprinsul tarii, dar scenariul pare oarecum copiat la indigo.

Peste 800 de dosare cu NUP

Revolutionarii s-au dezmeticit la timp si tot ei au fost cei care au cerut "intreruperea termenului de prescriptie” cu doar cateva luni inainte de o anuntata aplicare a acestuia. In luna octombrie 2004, Asociatia "21 Decembrie 1989″ a adresat o sesizare penala, solicitand "extinderea cercetarilor cu privire la agresiunile armate si alte fapte ce au continuat in tara in perioada 22-27 decembrie 1989, in urma carora au fost asasinati sau grav raniti peste 3.000 de cetateni romani si au fost jefuite si distruse bunuri cu valori extrem de mari”. Revolutionarii au cerut stabilirea adevarului cu privire la evenimentele din decembrie 1989, "tragerea la raspundere a celor vinovati de uciderea si ranirea grava a celor care manifestau pasnic pentru inlaturarea regimului totalitar comunist, dar si a instigatorilor si complicilor acestora”. La sesizarea penala a fost atasata si o lista cu 35 de persoane acuzate de activitati de represiune impotriva manifestantilor din decembrie 1989. Lista contine numele unor generali, cadre din ministere (ofiteri de armata, militieni, activisti PCR cu functii de decizie) etc. Majoritatea acestor persoane au fost implicate de-a lungul celor 16 ani care au trecut din decembrie 1989 si in alte dosare privind revolutia, numele lor fiind deseori pomenite in articole de ziare, emisiuni televizate etc.
La reluarea anchetei, procurorii au avut parte de o surpiza: peste 800 de dosare privind decedati prin impuscare, raniti grav si arestati abuziv aveau trecuta rezolutia de neincepere a urmaririi penale. Dosarele prafuite, cu paginile friabile si ingalbenite, zaceau aruncate in saci de plastic, puse de-a valma de cei care s-au ocupat de-a lungul timpului de anchete.

"Gloantele ratacite” au semanat moartea

Probabil, dintr-un ordin politic, anchetele in dosarele privind revolutia au fost facute, timp de mai bine de un deceniu, de ochii lumii si in bataie de joc. Cei condamnati pentru miile de morti, raniti si retinuti abia de pot fi numarati pe degetele de la maini. De multe ori cei condamnati sunt militari, ofiteri de rang inferior, care au iesit la scurt timp din puscarie pe caz de boala sau de buna purtare. Cei care au dirijat totul, au manipulat si dezinformat nu au fost inca trasi la raspundere. Nu trebuie uitat ca oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor mili-tare, langa marile intreprinderi. S-a dat alarma de lupta de razboi in decembrie '89 si a fost mentinuta pana in ianuarie 1990.
Faptul ca ancheta a fost o bataie de joc poate fi constatat consultand, de exemplu, dosarele celor omorati la revolutie. La reluarea anchetei un astfel de dosar, care bineinteles avea mentiunea "neinceperii urmarii penale”, continea: o declaratie de martor, pe o simpla coala de hartie, fara nici macar o data si cu o semnatura indescifrabila, la aceasta fiind atasata o copie dupa un simplu certificat de deces. Nu au existat acte medico-legale de constatare a decesului deoarece puterea politica care se instaurase interzisese efectuarea de autopsii. In alte cazuri, cand martorii au identificat persoanele care au tras in demonstranti, procurorii au considerat ca este vorba de "vatamare corporala din culpa”, la fel ca la un accident de masina sau accident de munca, iar ranirea a fost produsa de "gloante ratacite”.

Termene de prescriere!?

In majoritatea cazurilor, pana sa fie redeschise dosarele in octombrie 2004, pentru cei vinovati de "vatamare corporala din culpa” au intervenit si termenele de prescriere. Initial, dirijarea anchetei in aceste dosare s-a facut centralizat si la ordinul procurorului general de la acea vremea. Cei care au dirijat primele anchete ale revolutiei au fost procurorul general Robu si adjunctul lui, Gheorghe Diaconescu. Atunci acest dosar a fost impartit in doua: o parte despre ceea ce s-a intamplat pana in 22 decembrie 1898 si cealalta parte, diverse cauze care privesc victimele de dupa 22 decembrie '89. Pentru evenimentele ce s-au desfasurat pana in 22 decembrie s-a constituit „Lotul Timisoara”, care a fost acuzat de represiunea de la Timisoara si Bucuresti. Celelalte dosare ce au privit victimele care au urmat datei de 22 decembrie 1989 nici macar nu au fost finalizate in vreun fel in primii ani ai deceniului trecut. Gen. Voinea a afirmat: "Aceste dosare nu au fost instrumentate nici in ceea ce priveste totalul victimelor, nici in ceea ce priveste cauzele care au condus la acel macel, nici in ceea ce priveste conturarea responsabilitatilor pentru represiunea care a urmat dupa 22 decembrie 1989. Dosarele au ramas ani de zile la un nivel de cercetare prealabila si contineau un act medical sau medico-legal privind leziunile victimei si una-doua declaratii in legatura cu ce s-a intamplat. Insa nu se ajungea la cei vinovati de impuscarea acestor victime, deci nu se mergea cu ancheta pana la capat”.

748 de orfani – urmasi de eroi martiri

In evidentele Secretariatului de Stat pentru problemele Revolutionarilor figureaza nu mai putin de 748 de copii, urmasi de eroi martiri. Adica cel putin 748 de copii au ramas orfani dupa ce fortele de represiune le-au impuscat parintii. Numarul total al celor decedati este de 1.142, al ranitilor de 3.138, iar al celor retinuti se ridica la aproximativ 760. Conform datelor oficiale, numarul decedatilor si mutilatilor prin impuscare inainte de 22 decembrie 1989 este de aproximativ zece ori mai mic decat cel al victimelor inregistrate dupa aceasta data.
Datele adunate de procurorii militari care se ocupa de ancheta privind revlolutia atesta clar, fapt confirmat si de anchetatori, ca la finalizarea dosarului va aparea un numar mai mare de morti, raniti si retinuti. Pe durata confruntarilor au existat victime din ambele tabere (manifestanti si forte de ordine). Pentru musamalizarea unor fapte, sau pur si simplu din nepasare, multe victime nu au fost inregistrate, nu toate persoanele impuscate au fost inmormantate oficial, iar unii martori, dar si ranitii si retinutii au preferat, din diverse motive, sa nu faca declaratii. Se estimeaza ca numarul mortilor si ranitilor ar putea fi sensibil mai mare decat cifrele oficiale actuale.
Prin rezolutia adoptata, la dosar de aceasta data, dispunerea urmarii penale s-a facut sub aspectul infractiunilor savarsite, care fac trimitere la articole deosebite din Codul de procedura penala: instigare la razboi, genocid, tratamente neomenoase, distrugere de obiective si furturi etc., toate neprescriptibile (infractiuni contra pacii si omenirii). Articolele din Codul penal la care se fac trimiterile exclud orice imprejurari justificative (nici o imprejurare exceptionala nu poate fi invocata pentru a justifica fapta si nu se pot invoca nici ordinul legii, nici comanda autoritatii legitime).
De la inceperea urmarii penale au fost audiati zilnic numerosi martori, incepand de la revolutionari (raniti, retinuti, urmasi de eroi-martiri, luptatori remarcati prin fapte deosebite) pana la importanti reprezentanti din viata publica, politicieni, fosti ofiteri de rang inalt.