Tragedia aviatică produsă în Munţii Apuseni, soldată cu şapte victime, dintre care doi morţi şi cinci răniţi, a evidenţiat două lucruri diametral opuse. Pe de o parte, debandada, incoerenţa şi incompetenţa autorităţilor. Pe de alta, solidaritatea, omenia şi spiritul de sacrificiu al oamenilor simpli din Munţii Apuseni. Trei dintre ei, simpli săteni din Pietreasa, comuna Horea, au devenit adevăraţi eroi după ce au reuşit ceea ce părea imposibil: să îi găsească pe supravieţuitorii tragediei petrecute lângă satul natal al lui Horea.
Cum a pornit căutarea
Cei trei săteni din Pietreasa nu au fost decât o parte din adevărata armată de moţi mobilizată după ce oamenii au auzit de accidentul de avion. Oamenii au început să se mobilizeze pe măsură ce vestea tragediei se răspândea. Localnicii din Beliş au pornit primii, după ce radiourile şi televiziunile începuseră să transmită vestea că avionul s-a prăbuşit în apropiere de satul lor. Conduşi de primarul Viorel Crainic, ei au început să caute rămăşiţele avionului. Au urmat localnicii din comunele Mărişel şi Horea.
Gheorghe Trif este cel care a organizat echipa de căutători din satul Pietreasa. „Ştirea o venit de la radio, de la soţie… O auzit la radio România Actualităţi că este un avion căzut în zona Munţilor Apuseni, la cabana Ursoaia. Şi am hotărât să plecăm în căutare. Am sunat la 112 şi mi-or făcut legătura cu domnul doctor Zamfir. Am vorbit şi cu domnul doctor şi mi-o zis că-i undeva într-o zonă cu zăpadă foarte mare. Şi eu, ştiind munţii ăştia, am zis că nu se poate să fie decât aicea, pe cel mai înalt vârf, sus. Şi am hotărât să plecăm. Am sunat un vecin, pe Giurgiu Gheorghe, şi el o mai luat pe cineva cu el (n.r. – Argentin Todea) şi ne-am urcat într-un autoturism de teren, proprietate personală, şi-am urcat pe vârf, până unde ne-am împotmolit, după 4-5 kilometri, şi apoi am luat-o pe jos”, povesteşte Gheorghe Trif.
Cei trei căutători s-au răspândit prin pădurea deasă, pe o ploaie mocănească rece ca gheaţa, prin zăpada care ajungea uneori până la brâu şi prin ceaţa care se coborâse peste Munţii Apuseni. Primul care a auzit strigătele răniţilor şi care a ajuns acolo a fost Argentin Todea. El şi-a scos maieul şi l-a pus pe focul încropit de răniţi şi care risca să se stingă. Şi-a ars haina, pentru că lemnele din pădure erau ude şi nu ardeau. Cei trei moţi le-au dat răniţilor hainele şi căciulile, apoi au improvizat din crengi de brad şi din pături tărgi cu care i-au dus spre drumul care mergea spre satul Horea. Aici, s-au întâlnit cu nişte cunoscuţi din Mărişel. Aceştia au pornit cu o maşină de teren pe un drum care trece peste culmile munţilor şi care, teoretic, este închis circulaţiei rutiere pe timp de iarnă. La volan se afla un tânăr de 26 de ani, Alexandru Roşu.
”Ne-am gândit să dăm o mână de ajutor poliţiei, jandarmilor, ambulanţelor. Ne-am grupat şi am mers. Noi am ajuns foarte târziu, dar… Când am ajuns noi, victimele erau deja scoase şi le-am preluat şi le-am adus aici, la ambulanţe”, rezumă tânărul din Mărişel o aventură care a durat câteva ore. Ceilalţi răniţi au fost aduşi de echipele unui ONG, Transylvania Off Road, care au pornit din Cluj spre Munţii Apuseni, de îndată ce au auzit de căderea avionului în care se aflau pilotul Adrian Iovan, copilotul Răzvan Petrescu, medicii Radu Zamfir, Valentin Calu, Cătălin Pivniceru, Sorin Ianceu şi studenta Aurelia Ion. Din păcate, incompetenţa autorităţilor şi frigul au scurtat zilele lui Adrian Iovan şi ale Aureliei Ion.
