E frământare mare prin partide pentru schimbarea sistemului electoral, atât pentru alegerile locale, cât şi la cele parlamentare. Un proiect de lege sprijinit de 63 de parlamentari (38 de la PDL, restul de la PSD şi un singur liberal) susţine alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, deci candidatul care ia cele mai multe voturi, indiferent de procent, ar urma să câştige. Acelaşi sistem majoritar pur ar urma să fie adoptat şi pentru alegerea parlamentarilor, conform unui alt proiect de lege, iniţiat de 35 de pedelişti şi 13 pesedişti. Cele două proiecte par a testa mai degrabă apele, întrebat de presă dacă partidul ca atare susţine proiectul privind alegerile parlamentare Victor Ponta a ocolit răspunsul.
Pe cine ar avantaja adoptarea modelului majoritar pur? Evident, primele două partide. Votul majoritar într-un tur, aşa cum s-a clasicizat el în Statele Unite şi în Marea Britanie plus fostele sale colonii, forţează tendinţele electorale diverse spre bipartidism. Al treilea partid este constant dezavantajat.
Cei de prin partide tot fac şi refac calcule, dar acestea nu sânt uşoare, pentru că avem ecuaţii cu prea multe necunoscute. Aşa cum arată acum distribuţia mandatelor în Parlament, un sistem de tip britanic ar duce în Parlament doar PDL, PSD şi UDMR (în zonele în care maghiarii sunt majoritari). Doar că scena politică s-a schimbat de la alegeri încoace. PDL a scăzut mult în sondaje. Practic, dacă alegerile ar avea loc mâine PDL ar fi partidul de pe locul trei, deci un sistem britanic l-ar scoate total din cărţi. Riscul este imens pentru democrat-liberali. De ce vrea PDL totuşi un sistem britanic? Cei de acolo sunt convinşi că partidul îşi va reveni. E probabil ca, atunci când se va pune problema votului pentru persoane, structura de cadre a PDL să poată ridica partidul faţă de ce scoate acum în sondaje. Măsurătorile dintre alegeri, prin sondaje, arată o preferinţă difuză la nivel naţional, unde partidul pierde puncte din cauza proastei imagini a Guvernului Boc. De altfel, partidele de cadre cum a fost PD, şi mai este într-o bună măsură PDL, performează la alegeri mai bine decât în sondaje.
Deci prima mare necunoscută e viitorul procent al PDL. A doua mare necunoscută este varianta de alianţă a opoziţiei. O mare coaliţie PSD-PNL-PC cu liste comune ar fi avantajată de un sistem de tip britanic? S-ar confrunta în toate colegiile nonmaghiare un candidat PDL cu un candidat PSD-PNL-PC, acesta din urmă fiind teoretic favorit. Dar asta s-ar întâmpla şi cu o confruntare directă PSD versus PDL. Se ridică întrebarea legitimă: de ce s-ar mai face marea alianţă între social-democraţi şi liberali? Aceasta este marea dilemă a lui Victor Ponta: un sistem de vot britanic ar da şanse PSD că câştige guvernul şi singur, fără liberali. De cealaltă parte, PDL poate face un pariu de tip totul sau nimic. Dacă se schimbă sistemul de vot + procentele rămân cele de acum + marea alianţă nu va fi creată, PDL poate ieşi din Parlament cu totul, pur şi simplu primele două partide din sondaje ar domina (PSD şi PNL). Dacă sistemul de vot se schimbă + PDL creşte peste liberali + marea alianţă nu se face, atunci PDL şi PSD vor rămâne în Parlament, iar PNL e scos pe tuşă. Oricum ar fi, PSD câştigă pentru că e cel mai mare partid. Totul depinde dacă liberalii sau PDL vor fi pe locul doi.
Fiind în corzi, PDL vrea să rişte şi să parieze. Însă Victor Ponta nu se grăbeşte, în cazul său decizia e mai complicată. Alianţa cu PNL poate fi şi un loz câştigător, şi o piatră de moară. Dacă PNL rămâne în sondaje peste PDL, atunci alianţa PSD-PNL nu are logică: de ce s-ar alia între ele primele două partide împotriva celui de-al treilea? Ar fi o şansă nesperată pentru partidul lui Traian Băsescu.
Cu atâtea calcule de făcut, nu e de mirare că avem atâtea ezitări. Cel mai probabil, PDL şi PSD vor agrea să schimbe sistemul de alegere a primarilor (în ciuda protestelor dinspre PNL) şi vor folosi alegerile locale ca un test pentru cele parlamentare. Nu e însă exclus ca vulpea bătrână care e Adrian Năstase să folosească aceste dezbateri ca o „opţiune nucleară” pe care o poate flutura liberalilor la negocierile de acum: dacă nu faceţi ca noi, ne înţelegem cu PDL pentru acest sistem de vot şi riscaţi să nu intraţi în Parlament de unii singuri. De cealaltă parte, presa scrie că iniţiativa de a schimba legea pentru alegerile parlamentare a fost agreată în cadrul coaliţiei de guvernare. Nu mi-e clar de ce ar dori UNPR un astfel de sistem decât dacă şi ei ar merge pe liste comune cu PDL. Deci, dacă informaţia se confirmă, e un semn aproape cert că s-a agreat de principiu şi o alianţă cu liste comune
PDL-UNPR, ceea ce ar însemna că vom avea situaţia hilară ca o coaliţie dreapta-stânga să se confrunte în alegeri cu altă coaliţie dreapta-stânga. Însă schimbarea sistemului de vot cu unul majoritar britanic ar face aproape imposibilă reuşita unui nou partid (dinspre aripa Macovei din PDL). Susţinătorii unui asemenea partid sunt risipiţi în pătura clasei de mijloc, făcând poate un 5-10% la nivel naţional, dar nu sunt concentraţi în anumite colegii şi nu ar avea şanse să obţină majorităţi locale, care sunt baza sistemului de tip britanic. Dacă PDL schimbă sistemul electoral şi se va trezi cu un partid dizident post-Băsescu, cu mesaj dur pe linia anti-corupţie, atunci acest partid va rupe electorat din baza PDL fără a merge apoi în Parlament, deci aripile Udrea-Blaga se vor putea felicita degeaba că i-au marginalizat pe Macovei, Voinescu şi Preda.
În fine, este bizar că avem un consens în Parlament împotriva actualului sistem hibrid – proporţional cu alegeri pe listă uninominală. Unii nostalgici vor pur şi simplu întoarcerea la vechiul sistem al listei la nivel de judeţ. Dar nu vor avea curajul să voteze aşa ceva. Probabil alegerea reală va fi între sistemul britanic, descris mai sus, şi uninominalul în două tururi (cum avem acum la primari). Sistemul actual a fost prost gândit de la bun început şi am spus-o de atunci: ia defectele de la ambele sisteme, fără a fi clar dacă preia şi avantajele. Dar, dacă tot l-au adoptat, e de mirare cum nimeni nu îl mai susţine acum. E, practic, o recunoaşte a faptului că au fost proşti atunci când s-au înţeles asupra lui. Am face bine ca de această dată să ne înţelegem pe un sistem pe care să nu îl mai schimbăm după un singur mandat parlamentar, mai bine un sistem imperfect dar predictibil, decât să căutăm mereu sistemul de vot perfect.
