Zonele multietnice şi multiconfesionale din Transilvania şi din Banat păstrează o multitudine de tradiţii legate de Crăciun. Există numeroase comunităţi locale în care Naşterea Domnului este serbată de două ori, o dată pe 25 decembrie şi o dată pe 6 ianuarie. Şi asta pentru că, în plan civil, aceste comunităţi folosesc în mod obişnuit calndarul gregorian, dar în biserici folosesc vechiul calendar iulian. În Transilvania şi Banat, comunităţile care serbează de două ori Naşterea Domnului sunt dominate etnic de ucrainieni şi de sârbi.
Colindatul ucrainienilor
Majoritatea familiilor de ucraineni din Maramureş locuieşte în satele de munte, iar în această izolare oamenii au venit mai rar în contact cu obiceiurile comerciale care împănează în ziua de astăzi sărbătoarea Crăciunului. Mihai Ziţac, din comuna Poienile de sub Munte, povesteşte că în seara de Ajun, primii care încep să vestească Naşterea Domnului sunt copiii, care încep să colinde, iar tradiţia spune că urmează ca în celelalte două zile de Crăciun să colinde şi adulţii. Aproape de miezul nopţii, întrega suflare se îndreaptă spre biserică, unde slujba ţine până în zorii zilei.
„Noi încă mai sărbătorim Crăciunul pe rit Vechi sau Crăciunul bătrân cum i se spune în popor. Atâta timp cât tinerii vor continua tradiţiile noastre putem spune că obiceiurile, tradiţiile şi sărbătorile se vor păstra într-o formă nealterată, deşi mulţi dintre consăteni, aproape 2.000 de persoane muncesc în străinătate”, a spus Mihai Ziţac.
Bucate tradiţionale
Masa de Crăciun este şi ea tradiţională, pentru că ucrainiencele nici nu vor să audă de cozonacii din comerţ. Toate bucatele sunt preparate în casă.
„Pregătim totul acasă. De la pâinea coaptă pe vatră, cozonaci şi alte preparate ce în mare parte sunt de post. În seara de Ajun, după ce ajungem de la biserică servim doar preparate de post, cele din carne sunt lăsate pentru prima zi a Crăciunului. Tradiţiile de Crăciun sunt ţinute cu sfinţenie atât de bătrâni, cât şi de familiile tinere care doresc să continue bunele şi frumoasele obiceiuri a sărbătorilor de iarnă”, a spus Elena Răţanu.
Baniak sârbesc
Altă comunitate care sărbă-toreşte Crăciunul pe rit vechi este cea a sârbilor din Arad. Credincioşii întâmpină Naş-terea Domnului în biserică, la slujbă unde ascultă Sfânta Liturghie şi participă la tradi-ţionalul „baniak”, un foc de tabără din crengi de stejar, aprins în curtea bisericii. Copiii spun cpoezii şi cântă în jurul acestui foc, în aşteptarea lui Moş Crăciun, care le aduce daruri. Adulţii se distrează şi ei, dar cu ţuică şi sarmale. Slujbeşe sunt oficiate de obicei de capii Bisericii Ortodoxe Sârbe, alături d ecare vine şi episcopul Aradului, IPS Timotei.
La final, credincioşilor le-au fost împărţite bucheţele făcute din crenguţe de stejar şi paie, legate cu panglici tricolore sârbeşti: roşu-alb-albastru, care simbolizează sănătatea, tăria şi puterea.
Cu toate că împodobirea bradului de Crăciun nu făcea parte din tradiţiile sârbilor, cu timpul, multe familii au adoptat acest obicei, iar majoritatea sârbilor din Banat sărbătoreşte, în prezent, atât Crăciunul românesc, cât şi cel sârbesc.
Piţărăii din Caraş
În satele din Caraş-Severin, în Ajunul Crăciunului, cete de copii colindă cu „piţărăii”. Ei au atârnate de gât străicuţe, iar gazda îi răsplăteşte cu poame, seminţe, nuci, ştiuleţi de porumb, mere, colăcei şi cârnat de porc. Un alt obicei specific Ajunului este colindatul cu steaua. Copiii pleacă la colindat în grupuri de câte cinci. Ei sunt îmbrăcaţi în costume populare şi au fiecare în mână câte o sabie de lemn, iar pe cap căciuli îmbrăcate în staniol şi ornate cu icoane mici. Fiecare dintre ei are un rol specific – Irod, care se deosebea prin chipiu, Melchior, care ţinea steaua, apoi sfetnicul, urmat de Baltazar şi Gaşpar. Grupul este însoţit de o a şasea persoană, de obicei un adult numit „Iapa proastă”, care este luat pentru a căra produsele oferite de gazdele colindate.
Focuri de veghe
Cei maturi merg la colindat în seara de Ajun şi cântă „O, ce veste minunată”, „Astăzi s-a născut Hristos” sau „Mare minune s-arată”.
Un alt obicei este aprinderea focurilor, ca semn că oamenii aşteaptă naşterea Domnului Isus Christos. La aceste focuri stau de veghe bătrânii şi tinerii, dar şi corul bisericesc condus de preotul satului, care şi-au pregătit colindele. Tot în Ajun, oamenii împodobesc Pomul de Crăciun, care se găseşte la geamul fiecărei case şi în dreptul cărora se vor opri şi colindătorii.
