De vreo doua saptamani incoace, la diverse ore din zi si din noapte, telefonul de acasa maraie si o voce suava, de "robotel" dintr-un call-center, ma intreaba ce stiu despre vecinul "Icsulescu" de la scara 2. Daca sunt in pasa buna si am chef de conversatie, vocea – asociata unui nume suflat in graba – imi dezvaluie ca vecinul "Icsulescu" are un card de credit la o societate crescuta in umbra unei banci (denumita tehnic "institutie financiara nebancara") si ca omul cumuleaza datorii de vreo 20 de milioane de lei vechi. Drept urmare, ei, toti "roboteii" din call-center, sunt pusi sa tot sune prin vecini pentru a strange cercul in jurul datornicului cu pricina si a-l face sa plateasca. De obicei acesta este momentul in care inchid telefonul, dupa ce explic foarte scurt ca nu mi-am luat un part-time de recuperator pentru firma respectiva si ca nici nu mi-as dori vreodata asa ceva. Uneori, in zilele cu ghinion gasesc si cate doua-trei apeluri pierdute, pe telefonul fix, de pe numarul respectivului call-center.
Cand "roboteii" au inceput sa sune, m-a enervat ideea ca niste contopisti ai creditorului cu pricina au considerat ca eu as putea deveni un fel de recuperator benevol, in slujba companiei lor, care sa mearga dupa "Icsulescu", sa-l apuce de guler si sa-l aduca la dreapta judecata a celor carora el le datoreaza bani. Ulterior, am aflat ca nu sunt singurul locatar din bloc stresat de neclintitul creditor. Enervarea a devenit deci colectiva; treptat, ea a fost inlocuita de ingrijorare. Insa mai multe intrebari au ramas pana astazi fara raspuns.
Oare datele noastre personale pot ajunge chiar pe mana oricui? Are dreptul creditorul X sa practice terorizarea sistematica a unui intreg microgrup de oameni, apeland telefoanele private ale acestora, la orice ora din zi si din noapte, pentru a le incredinta misiunea aducerii pe calea cea buna a lui "Icsulescu"? Ce lege i-a permis recuperatorului care ne terorizeaza sa dobandeasca numerele noastre de telefon, in conditiile in care nu avem nici o legatura cu el? In plus, orice carte de telefon are informatiile ordonate dupa numele abonatului, nu dupa domiciliu. Cum a obtinut creditorul numerele noastre private?
La fel de neinteles ramane si modul in care romanii primesc prin posta, pe adresele lor corecte, identificate cu nume si prenume, diverse comunicari de marketing, fie ca este vorba de invitatii de abonare la tot felul de reviste, de oferte financiare ale unor societati obscure ori de mesaje politice. Multi dintre ei nu si-au dat niciodata acordul pentru a li se umple cutiile postale cu asa ceva si nici nu au oferit datele lor diverselor companii in scopuri de marketing sau de comunicare.
Toate aceste exemple, care arata cat de vulnerabile sunt datele noastre personale, pleaca de la ani buni de neglijenta privind vehicularea bazelor de informatii detinute de diverse entitati. O simpla cautare pe Internet, pe platformele de schimb de fisiere, ofera, de pilda, tot felul de rezultate surprinzatoare.
Gasim: o baza de date cu abonatii de telefonie fixa, actualizata pana in urma cu cativa ani, in care se pot face cautari dupa tot felul de criterii (adresa, numar de telefon); o lista cu abonatii unei companii de telefonie mobila (e drept, veche de ani buni); o baza de date cu CNP-uri, nume, prenume, adrese s.a. Toate la liber, in ciuda asimilarii legislatiei UE privind confidentialitatea si protectia acestor informatii! Nu am auzit ca in Romania sa fi fost acuzat cineva pana acum pentru ca a subtilizat astfel de date si le-a pus in circulatie. Mai mult, nu am auzit nici sa fi fost vreo persoana culpabilizata pentru ca le-a folosit. Drept urmare, nu-mi ramane decat sa ma obisnuiesc cu ideea inconfortabila ca informatiile mele personale pot ajunge, oricand, la indemana oricui. Inclusiv a creditorilor care-l cauta sa-l prinda-n corzi pe "pericolul public Icsulescu".
