Omul e disperat. „După mine potopul” e lozinca lui. Pentru că, să fim realiști, are doar două opțiuni: a) câștigă bătălia cu Justiția, scapă de procesul pe care-l are și ajunge premier și b) ajunge la pușcărie.
De aceea nu cred un cuvânt din recitalul oferit de premierul Sorin Grindeanu la Bruxelles: „Respect opinia protestatarilor”, „Apreciez foarte mult creativitatea de care mulţi dintre concetăţenii noştri au dat dovadă”, „momentul în care în societate apar manifestări (…) pe care noi le-am avut în ţară, înseamnă că decizia ta nu a fost corectă”. Nu-l cred pentru că au trecut doar trei ani de la „Marțea neagră”, o lovitură dată statului de drept cu exact aceeași actori și aceleași obiective ca și acum. Este o chestiune de timp până când Dragnea, Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea și restul grupului o vor lua de la capăt. Se va întâmpla probabil destul de repede, fiindcă procesul liderului PSD merge destul de repede și judecătorii de la Înalta Curte par a fi destul de hotărâți.
Ce-i de făcut când România a intrat pe mâna unui disperat care, pe de o parte, tremură de teama pușcăriei, iar pe de altă parte are sentimentul că, de vreme ce a câștigat alegerile, țara e moșia lui? Din păcate, mă tem că doar PSD-ul ne poate scăpa de individ. Strada a creat o presiune puternică, dar Dragnea a știut ca, în ultima clipă, să găsească o supapă: a abrogat OUG 13/2017 și l-a dat afară pe ministrul Florin Iordache. Protestele au scăzut în intensitate, iar momentul critic a trecut. Opoziția parlamantară, la o privire din avion, este jalnică. Desigur, sunt mulți care se luptă cu PSD, dar PNL-ul este prins în răfuieli interne, iar majoritatea liderilor săi s-ar bucura la fel de mult ca și pesediștii de o grațiere colectivă și de modificarea Codului Penal. Președintele Iohannis nu are nici un interes să scoată PSD-ul de la guvernare: este singura șansă să fie reales, făcând opoziție la un Executiv demonizat de electoratul de dreapta.
Cu tristețe, spun că singurii care pot să-l dea jos pe Dragnea și să readucă guvernarea în niște limite rezonabile sunt chiar pesediștii săi. Șansele sunt mici. Partidul e unit în interesul de a sifona cât mai mulți bani de la buget și de a scăpa de amenințarea pedepsei. Cu excepția dizidenței ApR/ Meleșcanu, în PSD nu au existat rupturi majore. Dar s-ar putea ca Dragnea să fi depășit niște granițe: și-a bătut joc, pur și simplu, de lideri puternici precum Gabriela Firea – care suferă în tăcere, dar probabil că îl pândește la cotitură – și a distribuit portofoliile doar la slugi prea-credincioase. Nu a împărțit cu nimeni. Mulți lideri din partid încasează înjurăturile publicului enervat, dar nu au nici un beneficiu de pe urma faptului că se află la guvernare. O revoltă nu este iminentă, în nici un caz. Dar nemulțumirile vor crește și, din păcate, în condițiile în care opoziția este așa cum este…, soluția pentru a opri delirul de putere a lui Liviu Dragnea este în PSD. Dacă nu se va produce, tot răul spre bine: să sperăm că se vor scufunda împreună.
