Cine l-a trimis pe Frunzăverde în USL: Băsescu sau frica de DNA

Ayatollahul de Caraş Severin nu avea nici un motiv serios să-şi abandoneze partidul, de aceea plecarea lui poate fi interpretată mai degrabă ca o tactică, fie de apărare şi de construire a unui alibi, în cazul în care într-adevăr îi este frică de procurorii DNA, care ar fi putut să ceară punerea lui sub urmărire dacă este suspect de fapte de corupţie, fie pentru a deveni calul troian din USL, care să refacă alianţa de dreapta pe care şi-o doreşte preşedintele.

Stăpân peste un judeţ care n-a sărăcit în vreme de criză şi pe care a ştiut să-l conducă ţinând cont din ce în ce mai mult de propriile interese, Sorin Frunzăverde se refugiază înainte de bătăliile finale, în tabăra adversă pentru a fi sigur că rămâne la putere. La 52 de ani Frunzăverde este omul-orchestră din Caraş Severin, supranumit Ayatollahul pentru capacitatea sa de a ţine sub control afacerile din zonă, de a-i servi în mod mulţumitor pe investitori şi de a-şi păstra în acelaşi timp imaginea de lider integru, care nu are nici un fel de probleme cu procurorii anticorupţie. De altfel deşi este cunoscut pentru zelul implicării sale în societatea oamenilor de afaceri locali, Sorin Frunzăverde nu este un om bogat, nu are maşini, terenuri, case de vacanţă, bijuterii, opere de artă, ceasuri sau alte hobby-uri scumpe, iar conturile sale bancare sunt aproape goale dacă le comparăm cu ale colegilor săi din politică. Ultima declaraţie de avere completată la mijlocul anului este relativ goală, iar salariul său este modest, faţă de al soţiei sale, rector al Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa, care câştigă triplu faţă de soţul-preşedinte al Consiliului Judeţean.

Sorin Frunzăverde, fostul ideolog al PDL, cel care a mizat pe doctrina creştin-democrată, în detrimentul socialismului, retras la Reşiţa în ultimii patru ani a dat două argumente solide pentru trecerea sa în tabăra USL: 1) îi este frică să vorbească la telefon, fiindcă România este un stat poliţienesc şi 2) bugetul ţării nu este suficient de descentralizat. Ceea ce vrea să spună, însă Ayatollahul de Caraş Severin este că (1) nu viaţa sa privată sau opiniile sale ar fi puse sub observaţie de serviciile secrete, cum se întâmplă într-un stat poliţienesc, ci faptul că îi este frică să aibă conversaţii libere cu protejaţii săi din lumea afacerilor şi a administraţiei locale. Dacă se teme, înseamnă că are motive, fiindcă dacă ar exista un denunţ temeinic împotriva sa, atunci ar fi posibil ca procurorii anticorupţie să fi cerut urmărirea sa operativă pentru a strânge probe privind vinovăţia sau nevinovăţia sa. Plecarea din PDL poate fi la o adică şi un alibi în acest sens, iar dacă există într-adevăr o cercetare pe numele său, să poată spune atunci când va fi gata, că la mijloc e o revanşă politică.

Sorin Frunzăverde, unul dintre cei mai buni tacticieni ai PDL, devenit primvicepreşedinte al partidului deşi moţiunea Blaga în care era partener a căzut la vot, nu avea motive serioase să plece din partidul pe care l-a fondat acum peste 20 de ani. Dincolo de problemele lui de caracter, Ayatollahul de Caraş Severin avea în PDL tot ceea ce-şi poate dori un lider politic: funcţie, influenţă şi perspectivă pe termen lung. Trecerea în Opoziţie ar fi fost doar un execiţiu mai complicat pentru exercitarea traficului de influenţă şi pentru obţinerea fondurilor de dezvoltare pentru judeţ. Cealaltă problemă ridicată (2) nu are legătură doar cu faptul că bugetul ţării nu a fost destul de descentralizat, ci şi cu refuzul premierului Ungureanu de care îl leagă „o amiciţie mai veche” de a deschide sufficient puşculiţa pentru alegeri. Dincolo de bani şi de frica telefoanelor ascultate, Frunzăverde face două mărturisiri: vede posibilă o construcţie politică de dreapta din care să facă parte PDL, dar nu crede că democrat-liberalii ar putea fi cei care să o pună pe picioare şi se află de mai multă vreme într-o releaţie amicală cu noul prim-ministru.

Sorin Frunzăverde are deci ca obiectiv declarat refacerea alianţei PNL-PDL, idee pe care ar trebui să o pună în practică înainte de alegerile prezidenţiale din 2014, după ce rolul lui Traian Băsescu se va încheia, iar liberalii nu vor mai avea motiv să-l invoce, eventual pentru a-i fi de folos amicului său mai vechi Mihai Răzvan Ungureanu, dacă acesta rezistă până atunci în politică. Din această perspectivă Frunzăverde ar putea fi, cu sau fără voia sa, calul troian al preşedintelui Băsescu în USL