România se numără printre cele 11 state care au trimis Comisiei Europene obiecţii cu privire la crearea unui Birou al Procurorului Public European (EPPO), învestit cu autoritatea de a investiga fraudele cu fonduri europene în statele membre.
Parlamentele celor 28 de state membre aveau termen până luni, 28 octombrie, la miezul nopţii, să trimită Comisiei Europene obiecţii sau „plângeri” legate de posibile încălcări, de către proiectul Comisiei de creare a Parchetului European, a principiului subsidiarităţii. Acesta era un drept, nu o obligaţie, aşa că 17 state au ales să nu trimită nici o obiecţie, de unde Comisia a dedus că proiectul are susţinerea necesară, chiar dacă tacită, de vreme ce sub prevederile actualelor tratate UE nu e nevoie decât de nouă state pentru a susţine o iniţiativă de cooperare extinsă de acest tip.
11 parlamente au trimis însă asemenea plângeri şi printre ele se numără şi Parlamentul României, mai exact Camera Deputaţilor. Celelalte zece sunt Cipru, Cehia, Franţa, Ungaria, Irlanda, Malta, Olanda, Slovenia, Suedia şi Marea Britanie. Marea Britanie şi Irlanda nu se pun, pentru că cele două ţări, împreună cu Danemarca, au protocoale adiţionale la tratatele de aderare care le permit să opteze să nu participe la instituţii comunitare în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne şi toate trei au anunţat deja că nu o vor face.
Şmecherie românească
Fiecare stat a avut la dispoziţie câte două voturi, indiferent dacă au parlamente uni- sau bicamerale. Potrivit Minei Andreeva, purtător de cuvânt al comisarului pentru Justiţie, Viviane Reding, cele 11 state care au trimis „opinii motivate” au adunat numai 19 voturi. Din România, Senatul a trimis un vot pozitiv, votul negativ venind din partea Camerei Deputaţilor.
Aici se ascunde însă şmecheria politică la care recurge guvernarea USL.
Surse de la Bruxelles au declarat pentru „România liberă“ că în cadrul mecanismului încheiat luni nu au fost luate în considerare opiniile pozitive, ci doar cele negative, deci chiar dacă Senatul a votat pentru, iar Camera împotrivă, singurul care contează este votul negativ al Camerei. Aceleaşi surse au susţinut că opinia trimisă de Cameră şi semnată de preşedintele Valeriu Zgonea nu conţine obiecţii cu privire la conţinutul propunerii, ci o respinge exclusiv pe temeiul subsidiarităţii. Cu alte cuvinte, Camera Deputaţilor consideră că de investigarea fraudelor cu bani europeni ar trebui să se ocupe parchetele naţionale şi/sau locale, nu un parchet european. Or, Tratatul de la Lisabona prevede, la articolul 86, înfiinţarea unui Birou al Procurorului Public European (EPPO), care să aibă jurisdicţie europeană asupra cazurilor de fraude cu fonduri europene pentru că resursele parchetelor naţionale sunt limitate, iar fraudele cu fonduri europene sunt transnaţionale. Procurorii europeni vor avea puterea de a declanşa anchete, de a solicita ridicarea imunităţii şi de a trimite în judecată suspecţii conform unei proceduri europene unitare. Învinuiţii vor fi deferiţi instanţelor penale naţionale, pentru că nu există coduri penale şi de procedură europene şi nici un Tribunal Penal European.
Acest lucru înseamnă că obiecţia Camerei este fără obiect. Mai ciudat este însă că Zgonea a ales să ignore avizul pozitiv dat de Comisia Juridică, care, după cum ne-a declarat preşedintele acestei comisii, Bogdan Ciucă, l-ar fi avizat fără nici o problemă, dar a ales să admită avizul Comisiei de Afaceri Europene, condusă – ironic – de Relu Fenechiu, condamnat la cinci ani de închisoare pentru corupţie. Fenechiu a susţinut că există riscul ca, prin instituirea Parchetului European, să apară o serie de abuzuri. „Am înnebunit cu atâta justiţie peste justiţie”, a declarat Fenechiu. Zgonea a refuzat să explice pentru „România liberă“ de ce a dat curs acestui aviz.
Decizia finală urmează să fie luată în Consiliul UE de către miniştrii de Justiţie, ceea ce înseamnă că aceasta aparţine de drept lui Robert Cazanciuc şi de fapt lui Victor Ponta. Dacă nouă miniştri vor vota „pentru”, EPPO se va înfiinţa cu sau fără voia României, dar stratagema ieftină a Bucureştiului demonstrează că Guvernul Ponta se teme de o autoritate europeană care să investigheze fraudele cu bani europeni.
