Una dintre cele mai vechi tradiţii de Crăciun este cea a Junilor de la Mărişel. Antropologii cred că este vorba de un obicei precreştin, care datează, probabil, din epoca dacică, însă, de-a lungul secolelor, a acumulat o puternică încărcătură creştină.
Colindul Junilor începe în Ajunul Crăciunului şi ţine până când cetele de colidători trec pragul fiecărei gospodării. Tinerii au de umblat, nu glumă, pentru că Mărişelul este comuna cu cea mai mare suprafaţă din Europa.
Practic, suprafaţa Mărişelului este egală cu cea a Bucureştiului, iar cetele de colindători trebuie să parcurgă această suprafaţă pe jos. Iar cetele de Juni, îmbrăcaţi în costume populare şi însoţiţi de muzicanţi, merg prin zăpadă, pe culmile Apusenilor, iar uneori prin ger sau viscol, noaptea, prin pădurile care separă grupurile de case, pentru a aduce vestea Naşterii Mântuitorului şi pentru a nu lăsa în uitare această tradiţie.
Cum sunt organizate cetele de Juni
Cetele de Juni sunt conduse de un bărbat mai în vârstă, numit staroste, care, ca semn distinctiv de şef al cetei de Juni, poartă la căciula de miel o pană de fazan. Cel mai probabil, această pană ca semn distinctiv datează din Evul Mediu, când moţii din Mărişel aveau o organizare militară proprie şi erau însărcinaţi cu paza culmilor care desparte Valea Someşului de Valea Crişului, iar şefii cetelor de războinici, aşa-numiţii „cetaşi” erau deosebiţi tocmai cu ajutorul penelor de fazan.
„Colindul Junilor începe în Ajunul Crăciunului în curtea bisericii, unde cele două cete de Juni se întrec în dansuri şi în urări. Apoi, începe colindul propriu-zis, iar Junii trec şi pe la pensiunile din comună. Pot să spun că mulţi turişti aleg Mărişelul tocmai pentru a se bucura de tradiţiile de sărbători”, spune Viorel Pleşa, cel care a creat părima pensiune din Mărişel, Popasul Iancului.
Dacă fiecare casă aşteaptă Junii la colindat, cele mai mari emoţii sunt în gospodăriile unde există fete de măritat şi unde Junii petrec mai mult timp decât în mod obişnuit. Iar după ce sunt cinstiţi din belşug cu pălincă de prune ori de mere, precum şi cu vin adus de pe Valea Mureşului, limbile încep să se dezlege. Iar multe declaraţii de dragoste sunt făcute tocmai cu acest prilej, în care tinerii capătă curaj, stimulaţi de băuturile tradiţionale servite de gazde. Până când nu îşi termină colindul, Junii nu au voie nici să doarmă, nici să se odihnească, aşa că acest colind este deopotrivă o probă de rezistenţă fizică şi psihică pentru tinerii care se înrolează în aceste cete.
Rit de maturizare, de trecere şi de purificare
Etnologii care au studiat acest obicei spun că el are un triplu rol. Pe de o parte, tinerii care trec proba de foc a colindului Junilor sunt admişi în comunitate drept bărbaţi în toată firea. Apoi, colindul are rolul de a asigura trecerea în noul an. Iar în ultimul rând, prin jocul zgomotos şi prin preamărirea lui Isus Christos, „Junii alungă spiritele rele”, după cum spun localnicii, deci îndeplinesc cu rol purificator.
Bucate tradiţionale
Pe lângă tradiţia Junilor, la Mărişel, moţii păstrează şi gastronomia tradiţională. De băut, de Sărbători, oamenii pun pe masă secărică sau wiskey-ul moţesc. Este vorba chiar de renumita băutură scoţiană, pe care moţii au descoperit-o în Statele Unite ale Americii, în condiţiile în care locuitorii Munţilor Apuseni au emigrat peste Ocean în timpul Imperiului Austro-Ungar, dar şi în perioada interbelică.
De asemenea, ei mai servesc pălinca ardelenească, dar şi vin de pe Valea Mureşului ori de pe cea a Târnavelor. De pe masă nu lipsesc nici tradiţionalele sarmale, dar nici brânza păstrată în coajă de brad, în burduf de oaie ori frământată cu leuştean şi ţinută în ciubare din lemn de fag. De asemenea, nu lipseşte nici slănina de porc, bine afumată şi condimentată cu boia de ardei iute.
