Este normal sa intrebam cu ce se aleg politicienii de pe urma povestii cu suspendarea, care se incheie sambata. Ce schimbare majora se va produce pentru a justifica tambalaul electoral? Este clasa politico-economica ingrijorata de cum vor reactiona alegatorii in viitor? In fine, cine are de castigat sau de pierdut la sfarsitul unei perioade cu dezechilibre si erori in serie? Raspunsuri exista. Unele pot fi formulate acum, altele dupa ziua de 19 mai. Deocamdata, pe scena politica se joaca ultimul act al primului electoral transpartinic, urmand ca sambata, la urne, sa fie separati premiantii de perdanti. Prin urmare, cine isi va frange gatul la referendum vom afla curand. Chiar daca sondajele sunt pentru revenirea lui Basescu, iar campania electorala inclina balanta spre fostul primar general, ma abtin sa dau un pronostic despre votul final. Oficial, alegatorii hotarasc. Altii insa fac cartile. Exista multe influente, orientari, interese, atitudini, conjuncturi, imixtiuni, aranjamente in masura sa rastoarne calculele. S-au intamplat astfel de cazuri. Despre ele s-a vorbit destul. Revenind la culisele scrutinului si la efectele lui, este sigur ca PSD se va mobiliza la maximum pentru a vota demiterea, chiar daca partidul nu este pregatit pentru alegeri anticipate. Mircea Geoana nu este o solutie pentru prezidentiabile. El tinteste sus, dar Ion Iliescu, mai activ ca niciodata, nu va admite sa candideze "prostanacul". De fapt, pesedistii nu vor alegeri, ci doar sa scape de "dictator". Apoi, un eventual succes l-ar mentine pe Vacaroiu la Cotroceni. Indiferent insa de rezultatul referendumului, previzibil de altfel, social-democratii pot spune ca de pe urma suspendarii au castigat repozitionarea partidului pe scena politica. Pentru PSD, aflat in declin, inseamna mult.
S-a ajuns intr-un punct istoric, dupa unii hotarator, dupa altii normal, care poate modifica multe atitudini cu privire la calea ce trebuie urmata din 19 mai incolo. Ma tem insa ca schimbarea nu va atinge clasa politica. Mult ravnita maturizare se va lasa in continuare asteptata. Inca doi ani vom defila cu aceleasi personaje intrate in Parlament la gramada. Criza are insa menirea sa confirme fara dubii fragilitatea democratiei postdecembriste si, implicit, dorinta unora de a tulbura permanent climatul politic. Sa recunoastem, presedintele a fost unul dintre ei. Cine spune ca Basescu a fost usa de biserica are alte aspiratii. A comis erori, a pus gaz pe foc si cand nu trebuia. Interventiile lui s-au dovedit in cateva randuri nepregatite, liderii acuzati de coruptie avand posibilitatea sa contraatace prin prezentarea unor dezvaluiri anticotroceniste la fel de socante. Au fost situatii care au produs efect invers, din acuzator presedintele devenind acuzat. In acest caz, atat fondul, cat si forma au avut fisuri. De aceea cred ca pe Basescu nu trebuie sa-l macine suspendarea de 30 de zile, ci imperativul ca trebuie sa devina un presedinte obiectiv. Prin urmare, revenirea la Cotroceni se impune intregita cu o schimbare de atitudine mult mai serioasa decat pare dispus sa o faca astazi seful statului. In caz contrar, scandalurile ne vor manca viata. Intentia de razbunare se impune inabusita cu ratiune.
In consecinta, Traian Basescu trebuie sa se ajute singur, nesocotirea realitatii nefiindu-i de nici un folos. Liberalii vor reactiona dur. De motive nu duc lipsa. Diversiuni vor fi fabricate in toate taberele. Impingerea monarhiei in zona politicului este un exemplu. Sigur ca si penelistii isi fac socoteli cu privire la ce va urma. Au si de ce. Senzatia mea este ca PNL va avea cel mai mult de pierdut. Daca a urmarit doar sa arate ca se poate suspenda presedintele, intrand in combinatie cu PSD, nu merita efortul. Cu atat mai mult cu cat initiativa nu ii apartine. Cat priveste PD, ma tem ca ramane acelasi partid fara coloana vertebrala. Un partid-remorca. Iesirea de la guvernare ramane in continuare o pierdere, care va putea fi greu compensata chiar si in eventualitatea unui succes al presedintelui la referendumul de sambata.
