Cunoscutul regizor Peter Greenaway foloseste celebrul tablou al lui Leonardo Da Vinci ca ecran de proiectie.
Cu stralucire de pumnale si raze de lumina celesta, "Cina cea de Taina" a lui Leonardo Da Vinci a renascut la o viata nou-nouta dupa ce Peter Greenaway a obtinut permisiunea de a reinventa capodopera de 510 ani ca un spectacol de sunet si lumina.
Dupa o batalie de uzura cu autoritatile italiene, care initial i-au respins cererea, excentricul regizor britanic a putut, in fine, sa aduca un set de proiectoare, computere si boxe in sala de mese a Bisericii Santa Maria delle Grazie, locul unde imaginea cu Isus spunandu-le apostolilor ca va fi tradat decoreaza peretii. Acolo, Greenaway a scos la lumina o provocatoare viziune a celei mai cunoscute picturi cu tema crestina, reimaginand-o pentru noua generatie hi-tech – "generatia laptop", in cuvintele regizorului. Transformat in VJ, regizorul a folosit pictura ca un ecran pe care a proiectat imagini ce au facut pictura sa semene cu un videoclip – impresie cu atat mai pregnanta cu cat tacerea sacrosancta a incaperii a fost umpluta cu sonoritatile muzicii de opera. El a folosit strategii tehnologice de ultima ora pentru a-l face pe Isus sa apara ca o holograma tridimensionala, in timp ce razele unui soare care se pregatea sa rasara ii scaldau capul. Regizorul a schimbat culorile originale in tonuri de rosu, gri sau negru. In alt moment, formele celor 13 apostoli sunt inlocuite cu contururi de creta, ca si cum Leonardo ar fi vrut sa reprezinte scena unei crime. In final, vine intunericul, iar peste cei 13 apostoli se lasa umbrele unor gratii, ca si cum s-ar afla intr-o celula.
"Pictura a fost resacralizata dupa ce Dan Brown a desacralizat-o"
Pentru unii experti in opera lui Da Vinci, proiectul lui Greenaway este un act de vandalism cultural; pentru altii insa salveaza "Cina cea de Taina" din fundatura interpretativa in care a proiectat-o romanul lui Dan Brown ("Codul lui Da Vinci"), interpretare care a frustrat multi artisti, pentru ca a redus intelesurile ascunse ale picturii la un simplu element de intriga. "Pictura a fost resacralizata dupa ce Dan Brown a desacralizat-o", s-a exprimat Vittorio Sgabi, critic de arta si sef al Directiei de Cultura din Milano. Performance-ul lui Greenaway era insa cat pe ce sa nu aiba loc. Timp de 18 luni au existat nenumarate discutii vizand intentiile blasfemiatoare ale regizorului sau daunele fizice pe care le-ar putea aduce picturii interventia artistica a acestuia.
Mai mult, Pietro Morani, specialist de talie mondiala in Da Vinci si participant timp de 17 ani in echipa care a realizat ultima restaurare a picturii, a spus ca nu va participa la proiectul lui Greenaway, unde fusese invitat ca spectator. "Nu cred ca este in regula sa folosesti pictura ca un ecran de proiectie pentru un performance de arta conetemporana. N-am conservat-o ca sa devina materialul brut al unui artist. Peter Greenaway se foloseste de Leonardo ca sa capteze atentia." Catolicii, pe de alta parte, nu aveau cum sa priveasca cu ochi buni interventia. Pe langa faima de iconoclast, regizorul s-a declarat in repetate randuri ateu si darwinist.
Cu toata opozitia, permisiunea a fost acordata luna trecuta de Guvernul de la Roma. Greenaway a fost lasat sa-si faca spectacolul in Santa Maria delle Grazie – insa o singura data si in prezenta a doar 25 de oameni, cat putea suporta starea precara a picturii.
Audienta formata din demnitari, experti in arta si calugari
Chiar daca interventia se adresa "generatiei laptop", audienta a fost compusa din figuri respectabile – un grup select de demnitari milanezi, experti in arta si cativa dintre calugarii manastirii.
In ciuda audientei reduse, a fost insa un sentiment general ca performance-ul regizorului va deveni un moment important in istoria semimilenara a picturii, restituind ceva din original ce s-a pierdut la ultima restaurare. "Daca Leonardo ar trai azi – a spus Greenaway – el nu ar fi interesat doar in a face filme, ci si in a utiliza camere performate si in nici un caz n-ar fi impotriva experimentelor tehnologice de ultima ora care folosesc hologramele. Ar fi fascinat de era noastra postdigitala. Sunt sigur ca el ar sustine pe de-a-ntregul acest experiment artistic, si nu parerea acelor academicieni care cred ca aceasta pictura le apartine lor, si nu lumii. Pictura apartine la fel de mult generatiei cu laptopuri sau Academiei si vreau sa demonstrez asta." Pentru a obtine permisiunea, el a fost obligat sa renunte la ideea de a arata cupele apostolilor umplute cu sange sau de a proiecta pe pereti organele genitale ale lui Cristos.
Regizorul a afirmat insa ca intentia nu era de a soca, ci de a ajuta oamenii sa priveasca cu un ochi proaspat o pictura devalorizata de prea multa prezenta – expusa "de la cutiile de ciocolata pana la tricouri". Dupa consumarea spectacolului, audienta a fost entuziasmata. "Am sesizat lucruri pe care nu le-am mai vazut pana acum", a declarat Francesca Fiore, manager la Vodafone Italia. "E o noua lumina, o noua culoare si o noua viziune – insa in acord cu intentia originala a picturii. Este un performance care adauga la valoarea picturii si ne arata pictura dintr-un alt punct de vedere."
Echipa de productie a lui Greenaway a declarat ca in acest moment cauta o galerie britanica de arta care ar putea gazdui interventia lui Greenaway – de aceasta data facuta pe o reproducere a picturii. Greenaway planuieste sa supuna aceluiasi tratament si alte capodopere ale picturii – "Las Meninas" de Velasquez, "Guernica" de Picasso, "Nuferii" lui Monet si o pictura abstracta apartinandu-i lui Jackson Pollock, de la New York. Ambitia sa cea mai mare este sa-si faca spectacolul folosind "Judecata de Apoi" din Capela Sixtina, pentru care a inceput deja discutii cu pazitorii ei de la Vatican.
Filmele lui Peter Greenaway
Este unul dintre cei mai cunoscuti regizori britanici ai anilor ’80, reprezentativ pentru cinematografia estetista – "de autor" – a acelei perioade. Cel mai cunoscut film al sau este "The Cook, The Thief, His Wife and Her Lover" (1989), o fabula sofisticata despre relatiile dintre oameni, incheiata cu imaginea socanta a sotiei care-si gateste amantul si-l obliga pe sot sa guste din el. In 1993 regizeaza controversatul "The Baby of Macon", o satira violenta a vietii din secolul al XVII-lea, film care nu a gasit nici un distribuitor in Statele Unite. Cu premiera mondiala a operei "Rosa, A Horse Drama", din 1994, isi face debutul ca regizor de opera si libretist. In 1995 realizeaza "The Pillow Book", o fabula erotica dupa una dintre cele mai vechi si celebre carti ale literaturii japoneze clasice. Opiniile sale sunt excentrice si intotdeauna radicale – fiind unul dintre sustinatorii "mortii cinematografului", care si-ar fi epuizat resursele de evolutie. Despre Romania a afirmat ca nu a oferit nimic culturii europene si e invizibila cultural.
Interventii asupra "Cinei cea de Taina"
Leonardo a lucrat pe tencuiala uscata cu materiale asemanatoare picturilor pe lemn, iar tehnica s-a dovedit neadecvata, rezultatul fiind ca, dupa putin timp, vopseaua a inceput sa se desprinda. De-a lungul timpului, pictura a fost in repetate randuri restaurata, insa cu rezultate indoienice, culorile intunecandu-se. In plus, calugarii manastirii au distrus peretele inferior, deschizand o usa chiar la mijloc, eliminand astfel picioarele lui Iisus. Ultima restaurare, inceputa in 1948 si terminata pe 28 mai 1999, a reinnoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru.
