Dupa o amanare de cinci luni (initial, show-ul a fost programat pentru 25 mai), cei doi DJ de la The Chemical Brothers au venit, in fine, la Bucuresti. Chiar daca biletul nu a fost deloc ieftin (85 de lei), Sala Polivalenta a strans o multime de baieti si fete pop, care au surclasat numeric floarea blazata a populatiei urbane, semn ca armoniile "big beat" marca The Chemical Brothers sunt, pentru o larga majoritate, asimilate house-ului din discotecile mai emancipate: o multime de haine de piele, freze gelate sau cefe rase flirtau galagios in timpul warm-up-ului. Totusi, urbanii si-au luat revansa dupa 1.00 noaptea, cand a inceput show-ul Chemical si brusc spatiul s-a umplut de prezentele lor, adunandu-se mai mult de 6.000 de persoane.
Reclamele luminoase au stricat show-ul DJ din deschidere
Spectacolul a inceput cu o sesiune foarte lunga de warm-up (10.30-1.20), in care i-am ascultat pe Pagal, Negru si Nathan Detroit din Marea Britanie. La DJ-ul englez publicul a devenit nerabdator – cu atat mai mult cu cat mix-urile acestuia nu cadrau deloc cu beat-ul Chemical Brothers, britanicul mixand intr-o maniera plata, conventionala, ca la discoteca, succese ca "Foxy Lady" si "Sweet Dreams". Mai mult decat de muzica, publicul a fost animat de cele cateva baloane uriase care se rostogoleau deasupra capetelor – baloane care au disparut, insa, cand a inceput show-ul The Chemical Brothers. Au disparut in acelasi timp si reclamele luminoase de pe laterale, si imaginile publicitare care se derulau pe ecranele laterale in timp ce mixau cei trei DJ, deranjand vizibil show-ul… Scapare? Nepasare? Orice ar fi fost, a lasat un gust amar, pentru ca trimitea la ideea de show pentru o tara saraca, unde oamenii inghit multe, iar artistilor insuficient cunoscuti nu li se arata respect.
Efectele vizuale s-au vazut mai bine ca la Sziget
Spectacolul The Chemical Brothers a inceput la 1.20 si a tinut pana in jurul orei 3.30, reproducand aproape identic spectacolul de la Sziget – playlist-ul si proiectiile luminoase au fost aceleasi. Cu toata asteptarea prelungita, publicul si-a primit cu entuziasm favoritii, aplaudandu-i mai mult de cinci minute. Ca in Ungaria, spectacolul a inceput cu "Galvanise" (hitul de pe "Push the button", penultimul album), cu un intro asigurat de vocea grava si indistincta de la "There’s no path to follow"; de altfel "trecerile", legaturile dintre piese, au fost toate in stilul ultimului album. De altfel, chiar daca au fost multe piese mai vechi, spectacolul a insistat asupra pieselor noi, concertul din Bucuresti fiind parte dintr-un turneu de promovare a ultimului album – astfel, am ascultat "Do it again", "We are the night", "No path to follow". Dintre piesele vechi, nu puteau lipsi "Hey boy, hey girl" sau mai vechiul "Block rockin’ beats", cu care trupa a fost mult timp identificata, motiv pentru care trupa a fost asociata electro-punk-ului Prodigy. Oricum, cei doi DJ le-au adus acestora din urma un omagiu discret, mixand "Smack my bitch off". Din cauza dimensiunilor mici ale salii, efectele de visuals si laserele s-au vazut mai bine ca la Sziget: proiectia video s-a facut pe un ecran gigantic, de o suta de metri patrati, si pe doua laterale, mai mici. Animatia, in buna traditie a trupei, a fost minimalista, insistand recurent asupra obsesiilor imagistice ale celor doi DJ – clovnul ambiguu de pe "No path to follow", cu vocea lui demna si serioasa, robotii care invadau spatiul sau fluturii care treceau prin metamorfoze. Impresionant travelling-ul sepia prin tunele si cladiri de pe "Believe". Pe "Block rockin’ beats" nu au fost proiectii – doar lasere.
In concluzie, un show profesionist, facut impecabil – dar, din nefericire, duplicat dupa cel maghiar.
ASCENSIUNE
Impreuna cu The Prodigy si Fat Boy Slim, The Chemical Brothers sunt considerati pionierii genului de electronic dance "big beat" si prima trupa electro care a patruns pe stadioane.
Tom Rowlands si Ed Simons si-au inceput cariera sub numele Dust Brothers, schimbandu-si numele in The Chemical Brothers in 1995. Primul album al trupei a fost "Exit Planet Dust", urmat in 1995 de "Exit Sun", care i-a impus si pe scena muzicala, aducandu-le colaborari cu solistii de la The Charlatans, The Prodigy si Oasis. Cel de-al treilea album, "Surrender", are piese pe care canta vocalistii de la New Order si Primal Scream, iar regizorul Michel Gondry le-a facut videoclipul piesei "Let Forever Be". A urmat "Come With Us", pe care figureaza contributiile lui Richard Aschcroft de la Verve si Fatboy Slim. "Push the Button", lansat in 2005, ii are printre vocalisti pe Tim Burgess, Kele Okereke de la Block Party si Anwar Superstar. Ultimul album al trupei a fost lansat in iulie 2007 si se intituleaza "We Are the Night".
