Unii îl numesc deja „puştiul minune” al lumii antrenorilor de fotbal. Alţii îl consideră copia fidelă a lui Jose Mourinho, omul pentru care a lucrat şapte ani. Dincolo de orice interpretare stă însă faptul că Andre Villas-Boas, noul manager al lui Chelsea, este un adevărat antrenor de carieră.
Tehnicianul de 33 de ani nu a jucat niciodată fotbal profesionist. La 17 ani a fost invitat să lucreze în staff-ul echipei de tineret a formaţiei FC Porto de antrenorul principal de atunci, regretatul Sir Bobby Robson. La 23 de ani a ajuns cel mai tânăr selecţioner din istorie, după ce a antrenat două meciuri echipa Insulelor Virgine Britanice.
La 25 de ani a fost cooptat în echipa managerială a lui Jose Mourinho, urmându-l pe „The Special One” la FC Porto, Chelsea şi Inter Milano. Iar acum doi ani a obţinut prima sa slujbă ca antrenor principal, la echipa portugheză de primă ligă Academica. A ridicat formaţia de pe ultimul loc pe poziţia a 11-a în campionat şi a dus-o până în semifinalele cupei. A fost de ajuns ca să fie rechemat la FC Porto, anul trecut. A urmat un sezon perfect, cu succese pe linie: Europa League, campionatul, cupa şi Supercupa. Numirea la Chelsea poate fi considerată în sine o nouă performanţă a lui Villas-Boas, în condiţiile în care portughezul a fost preferat în locul celebrului Guus Hiddink, antrenor cu aproape 30 de ani de experienţă şi cu numeroase trofee la activ.
Mai mult ca sigur însă, Villas-Boas nu va avea timp să-şi savureze succesul. Va avea de răspuns de-acum încolo severului patron Roman Abramovici, pentru care Liga Campionilor rămâne o ambiţie nerealizată. Şi va trebui să-şi folosească toată priceperea în relaţia antrenor-jucător pentru a se face respectat de vedete precum Lampard, Drogba, Terry, Cole sau Anelka, toţi cu vârste apropiate lui.
Chiar dacă a stat sub umbra lui Mourinho o bună perioadă, Villas-Boas ar putea să aducă la Chelsea un stil total diferit de ermetismul impus de actualul antrenor al lui Real Madrid. De altfel, Villas-Boas este un fan declarat al fotbalului practicat de Barcelona, iar felul emfatic în care a jucat FC Porto sezonul acesta confirmă filozofia tactică a lusitanului.
Apare, aşadar, o întrebare: va juca şi Chelsea tiki-taka?
