Sancţiunile americane şi europene au pus presiune pe Rusia în special în acest an, şi Kremlinul a ripostat cu o armă neobişnuită – merele. La 7 august, Rusia a interzis importurile de fructe din anumite ţări care au susţinut sancţiunile, inclusiv Polonia, care a criticat vehement acţiunile Rusiei în Ucraina. Totul s-a transformat – pentru a câta oară? – într-o oportunitate pentru persoanele apropiate de preşedintele Vladimir Putin.
Interdicţia a avut un impact real – Polonia este cel mai mare exportator mondial de mere şi anul trecut a trimis în Rusia fructe în valoare de peste 380 milioane dolari. În timp ce pomicultorii polonezi suferă, interdicţia a reprezentat o ocazie pentru unul din cei mai vechi amici ai preşedintelui rus, Vladimir Putin. Potrivit Reuters, o zi după ce Rusia a decretat interzicerea merelor poloneze, Ghenadi Timcenko, care a făcut avere din comerţul cu petrol în anii cât Putin s-a aflat la putere, a achiziţionat o participare importantă în una din firmele cele mai mari producătoare de mere din Rusia. Prin intermediul societăţii sale de investiţii, Groupe Volga, el deţine acum 40% din Alma Holding, care deţine depozite în regiunea Krasnodar, din sudul ţării. Pentru Timcenko, este o şansă de profita de o piaţă care are nevoie de mere, dar şi de a susţine Rusia în contextul efectelor sancţiunilor occidentale, un spectacol de susţinere a lui Putin pe care l-a cunoscut din anii 1990 şi de sfidare a sancţiunilor americane şi europene impuse Rusiei pentru ingerinţa în Ucraina.
O şansă pentru Timcenko de a se răzbuna personal. În martie, în cadrul măsurilor pentru a pedepsi Rusia, Trezoreria americană l-a pus pe Timcenko pe o listă a persoanelor sancţionate din cadrul „cercului interior al conducerii ruse”.
Mărul este fructul numărul 1 pentru consumatorii ruşi, Rusia fiind primul importator mondial de mere, doar 50% din cerere fiind produsă în ţară. În timp ce investitorii externi sunt îngrijoraţi de căderea rublei şi a scăderii preţurilor petrolului, care vor afecta economia rusă, aliaţii lui Putin, asemenea lui Timcenko, foarte bogaţi şi în lichidităţi, sunt dornici să-şi întărească acapararea economiei Rusiei. Nikolai Şamalov, alt apropiat de multă vreme al lui Putin, a investit recent în agricultură. Vladimir Milov, fost viceministru al Energiei şi în prezent o figură a opoziţiei, a declarat că aliaţii lui Putin sunt obişnuiţi să exploateze „nişele” create de guvern.
Oportunitate de acaparare a economiei
China, Serbia şi Azerbaidjan au crescut exporturile spre Rusia penbtru a compensa vidul creat de interdicţia lui Putin asupra importurilor alimentare din ţările care susţin sancţiunile contra Moscovei. Dar agricultorii ruşi şi investitorii văd încă o şansă de a exploata una din rarele industrii încă slabe din cadrul economiei ţării. Şi o pot face cu ajutorul Kremlinului. După interzicerea fructelor străine şi a altor alimente, guvernul rus a anunţat că va creşte cheltuielile pentru agricultură pentru a ajuta ţara să reducă dependenţa de importuri.
Timcenko l-a cunoscut pe Putin de la mijlocul anilor 1990, când Putin era funcţionar la primăria din Sankt Petersburg. Liderul rus era preşedinte de onoare la clubul de judo din oraş pe care îl co-finanţa Timcenko. Majoritatea averii acestuia provine din Gunvor, întreprindere de negociere a petrolului, care a avut o ascensiune rapidă după venirea lui Putin la putere, în 2000. Gunvor a devenit una din cele mai mari firme din lume de negociere a materiilor prime şi Timcenko a beneficiat de o avere personală de 10 miliarde dolari, potrivit estimărilor Forbes. Cum relaţiile Vest-Est s-au răcit în acest an din cauza crizei ucrainene, ruşii care operau în Europa au avut de rezolvat o dilemă privind locul unde predomina loialitatea lor – interesele lor comerciale europene sau Rusia. Timcenko a făcut o alegere clară. Înainte de a fi sancţionat, a părăsit reşedinţa sa de lux din Geneva, cu teren subteran de tenis, a părăsit familia în Europa şi a revenit în Rusia. La 19 martie a vândut partea deţinută în Gunvor partenerului său, miliardarul suedez Torbjorn Tornqvist. A doua zi, Timcenko a fost sancţionat de SUA, dar Gunvor a scăpat.
Afaceri cu banii statului
Merele nu prezintă strălucirea sau bogăţia industriei petroliere, Alma realizând un beneficiu de doar 77.000 dolari în 2013, dar întreprinderea este în creştere şi investiţiile furnizate de Timcenko oferă posibilităţi ce merg dincolo de simplu furnizor de fructe. Timcenko dispune şi de o societate de apă minerală şi de sucuri, Aquanika, în Nijni-Novgorod. Ministerul rus al Agriculturii a declarat că industria are nevoie de un supliment de 8,1 miliarde dolari de la bugetul de stat pentru a satisface cererea lui Putin ca ţara să reducă dependenţa faţă de ceea ce guvernul consideră un Occident din ce în ce mai ostil.
Timcenko nu este singurul care vede oportunităţile într-un sector subvenţionat, unde competiţia internaţională este interzisă. Unul din asociaţii săi de afaceri este Şamalov, care l-a cunoscut pe Putin de două decenii. Şamalov este acţionar cu Timcenko în Bank Rossia, pe care Trezoreria americană a descris-o ca fiind „banca personală pentru înalţii demnitari ai Federaţiei Ruse”.
