Agenția Europeană de Apărare ar dori ca România să fie mai implicată în programele dedicate apărării comune a statelor Uniunii Europene.
Mesajul a fost transmis, la București, de directorul executiv al Agenţiei Europene de Apărare (EDA), Jorge Domecq.
România Liberă a discutat cu o serie de specialiști militari, pentru a afla care sunt șansele țării noastre într-un asemenea parteneriat.
În România, directorul executiv al EDA a avut întâlniri cu ministrul Apărării, Mircea Dușa, cu Daniel Ioniță, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, precum și cu generalul inginer Cătălin Moraru, locțiitorul șefului Departamentului pentru Armamente. În fața acestora, Jorge Domecq a cerut ca România să aibă o implicare mai mare în activităţile CapTeh (capabilităţi tehnologice) şi în proiectele R&T (cercetare şi tehnologie).
EDA este o structură a Uniunii Europene din care fac parte 27 de țări – toate statele UE, cu excepția Danemarcei. Eforturile tehnice și de cercetare ale EDA vizează îmbunătățirea protecției personalului țărilor UE în misiunile comune, atât cele militare cât și de poliție. Câteva proiecte curente sunt îmbunătățirea realimentării avioanelor în aer, sprijinul medical, antrenarea piloților de elicoptere, protecția împotriva dispozitivelor explozive improvizate (IED), precum și flota europeană de transport aerian.
România este înscrisă în proiectul medical, precum și în cel al flotei de transport aerian. Totuși, sarcinile sau contribuțiile concrete ale României nu sunt menționate.
Tocmai în acest context, directorul executiv Jorge Domecq a recomandat acum, la București, creșterea implicării României în proiectele comune.
Singura formulă viabilă – parteneriatul cu industria occidentală
Din păcate, o asemenea cerere va fi greu de satisfăcut de partea română. „Cei care lucrează în industria de apărare trebuie să se împace cu realitatea că singura formulă viabilă este să își găsească parteneri viabili din țările aliate, cu care sa se asocieze, contribuind la crearea unor sisteme moderne de armament, pe care Armata Română să le poată și ea achiziționa”, a explicat, pentru România Liberă, fostul ministru al Apărării, Ioan Mircea Pașcu.
Fostul ministru consideră că “industria noastră de apărare nu mai este demult un organism coerent, capabil să producă un sistem de arme de la proiectare la producția de masă. Ea s-a fragmentat, unele întreprinderi s-au descurcat, altele nu. În plus, industria noastră nu și-a înnoit producția”.
Dacă industria românească de apărare s-a dezmembrat, cercetarea în domeniul tehnicii militare stă aparent mai bine, întrucât ea are o continuitate, sub coordonarea Departamentului pentru Armamente din Ministerul Apărării Naționale. Totuși, și sectorul cercetării militare și-a redus potențialul, după anul 1989, în urma procesului de reducere a Armatei Române și a finanțării insuficiente.
Șase ingineri și doi muncitori
Angajați din domeniul cercetării ne-au spus că, de exemplu, la câteva programe de aeronautică au lucrat în ultimii ani „șase ingineri și doi muncitori”, doar aceștia fiind disponibili. Evident că, în asemenea condiții, rezultatele cercetării militare românești nu pot rivaliza cu cele ale specialiștilor din țările occidentale. În tr-o asemenea situație, Armata și celelalte structuri românești din domeniul siguranței naționale sunt obligate să cumpere tehnică din import, finanțând astfel, din bugete proprii oricum prea sărace, industria și cercetarea militară din alte țări.
Citește și: Gură de oxigen pentru industria de apărare
Singura șansă pentru revitalizarea cercetării militare și a industriei de apărare românești pare a fi creșterea bugetului Apărării. La întâlnirile cu directorul executiv al EDA, Jorge Domecq, oficialii români din Ministerul Apărării și Ministerul de Externe i-au prezentat intenția generoasă de creștere a bugetului Apărării până la 2 la sută din PIB. Dar această decizie, acceptată de partidele parlamentare și anunțată de președintele Klaus Iohannis la începutul anului 2015, se va aplica abia din anul 2017. Până atunci „trebuie să ne concentrăm pe asigurarea funcționării a ceea ce avem”, explică fostul ministru al Apărării, Ioan Mircea Pașcu.
Cu alte cuvinte, nici în următorii doi ani, industria de apărare și cercetarea militară românească nu vor sta mai bine. Bugetele finale alocate se vor contabiliza abia la sfârșitul fiecărui an, 2015 și 2016, după ce se aplică și câteva rectificări bugetare care pot fi pozitive sau negative.
Deocamdată, pe site-ul Agenției Europene de Apărare, cele mai noi date despre România sunt cele din anul 2012, când a alocat pentru Apărare 1,24 la sută din PIB. Mult sub nivelul de 2,38 la sută din PIB, la care se angajase România în momentul primirii în NATO.
