Ce faci daca nu lucrezi intr-un domeniu lucrativ? Daca publici, sa spunem, undeva unde textele tale nu reprezinta ambalajul pentru paginile publicitare? Sau daca scrii pentru a participa la colocvii stiintifice, in calitate de invitat, nu doar de spectator? In Romania, in domeniul literelor, de pilda, lucrurile stau in felul urmator: nu esti retribuit ca sa cercetezi, ci platesti pentru asta. Desi cercetarea – lectura, daca vreti – e jobul tau, banii ii iei fie daca exista un public care te plateste (studenti sau fani), fie daca publici texte fara nici o legatura cu ceea ce studiezi. Despre sex si femei, in general. Recent, participarea la doua colocvii universitare m-a costat 60 de euro. De ce participa un cercetator la ele? Pentru glorie? Nu, pentru socializare academica, dar mai ales pentru CV. Care CV inseamna promovare si deci bani. Numai ca guvernul rosu-portocaliu a taiat banii si pentru cercetare, si pentru promovari.
Castigatorii unor astfel de manifestari stiintifice sunt institutiile organizatoare, nu atat organizatorii si participantii. Nu oamenii. Ei sunt eventual laudati si indemnati sa mai participe, sa mai plateasca niste bani si la anul. Solutia? Strainatatea. Organizatiile straine, ca AUF, Asociatia Universitara a Francofoniei, iti platesc tie – nu institutiei – un sejur stiintific. Dar in tara nimeni, si cu atat mai putin institutiile de invatamant, nu plateste nimic. Statul n-are niciodata bani, privatii n-au castigat niciodata indeajuns. Ce e aia cercetare? O tichie de margaritar, o frectie la un picior de lemn. Nici eu nu stiu ce caut aici, mai sunt si balbait, ar trebui sa stau naibii acasa.
In tara nimeni, si cu atat mai putin institutiile de invatamant, nu plateste nimic. Statul n-are niciodata bani, privatii n-au castigat niciodata indeajuns."
