Cele mai ingenioase 5 metode de scăpare folosite de urmăriţii internaţional, povestite de şefi din Poliţia Română, sub protecţia anonimatului

Peste 5.000 de români au ales să fugă peste graniţă pen­tru a scăpa de arest. Dintre aceştia, doar 2% nu sunt prinşi niciodată.

Restul sfârşesc în celulă. Cel mai uşor de prins sunt infractorii care se ascund pe teritoriul UE, durata minimă de la darea în urmărire până la capturare fiind de o lună de zile. Cine se ascunde în SUA poate fi cel mai repede recuperat după un an de zile, din cauza legislaţiei pri­vind extrădarea diferită de cea din Europa. Continentul unde fugarii români îşi găsesc cu adevărat liniştea este America de Sud, unde sunt multe state cu autorităţi uşor coruptibile, care emit acte administrative legale, dând o nouă identitate fugarilor. Africa este un teritoriu de refugiu destul de virgin pentru infractorii români, deoarece „o faţă albă iese uşor în evidenţă într-o populaţie dintr-o altă rasă”, conform surselor noastre din conducerea Poliţiei Ro­mâne. Asia este de asemenea un continent pentru care fugarii optează arareori, un caz celebru fiind cel al lui Nicolae Popa, mâna dreaptă a lui Sorin Ovidiu Vântu în dosarul falimentării FNI. Acesta e un caz fericit, deoa­rece în schimbul „tăcerii” a beneficiat de sprijin financiar constant din ţară, pentru a putea scăpa de pedeapsă.

America de Sud, raiul schimbărilor de identitate

Fiindcă paşapoartele din Statele Unite şi UE sunt biometrice, dau uriaşe bătăi de cap falsificatorilor, aşa că urmăriţii internaţional fug în ţări cu grad ridicat de corupţie, în special din America de Sud, unde îşi cumpără o nouă identitate: „Documentul biometric nu poate fi falsificat, dar poţi să vii cu un document dintr-o
ţară bananieră. Sunt state unde e foar­te uşor să corupi autorităţile. Omul are acte, dar eu nu pot să probez că sunt false. Mă uit pe documentul respectiv şi nu-mi dau seama”, explică comisarul de poliţie.

1. Modificarea unei litere, a unei cifre sau a pozei din paşaport

O metodă clasică e utilizarea de paşapoarte reale, care sunt modificate de artişti falsificatori: „Mulţi optează pentru falsificarea parţială sau totală a unor acte de identitate reale. Să înlocuieşti o literă dintr-un cuvânt sau pur şi simplu să o faci să dispară, sau o serie să o mo­difici, sau să modifici actul de identitate doar prin înlocuirea fotografiei”.

2. Metoda schimbării fizionomiei

Una dintre metodele cele mai spectaculoase enumerate de poliţiştii români este chirur­gia estetică: „De pildă, unul din urmăriţii noştri celebri, Ioan Clămparu, a recurs în mai multe dăţi la lifting facial ca să-şi schimbe înfăţişarea. Pro­blema e că de cele mai multe ori nu poţi modifica fizionomia chiar atât de radical şi între noul Clămparu şi vechiul Clămparu diferenţele nu au fost chiar atât de mari. A fost însă cazul unui infractor urmărit prin Interpol vreme de vreo 20 de ani, un mafiot italian, care şi-a făcut 20 de operaţii estetice. Din acest motiv a fost postată notiţa roşie de dare în urmărire cu posibile fizionomii, inclusiv culoarea părului schimbată, lungimea părului, dacă poartă barbă, dacă are mustaţă, dacă şi-a lăsat favoriţii lungi, dacă poartă ochelari de soare etc. etc”. Poliţiştii au constatat că la chirurgia estetică recurg mai ales bărbaţii: „Nu prea am avut cazuri de femei care au recurs la modificări… dar bărbaţii sunt destul de inventivi şi suportă cu stoicism orice operaţii estetice”. Ofiţerii români au ţinut însă să puncteze că liftingul facial e o metodă la care optează infractorii versaţi: „Cei mai mulţi îşi schimbă identitatea cu documente falsificate, însoţită de modificări de estetică facială, dar fără a recurge la intervenţii chirurgicale, gen: îşi modifică lungimea şi culoarea părului, îşi lasă barbă, mustaţi, sau se rad, îşi lasă pomeţii lungi, îşi pun ochelari sau ochelari de soare. Genul ăsta de schimbări minore, însoţite de modificări în greutate şi stil vestimentar, te pot face de nerecunoscut”.

3. Metoda căsătoriei

Poliţiştii amintesc de o altă tactică a fugarilor, aceea de schimbare a numelui în ţările de origine, pentru a fenta interdicţia de a părăsi ţara: „Sunt mulţi care preferă să ia numele de căsătorie al doamnei. Ăştia sunt cei care- aşa obişnuim să le spunem noi- se mărită”. E binecunoscut cazul milionarului craiovean Dinel Staicu, care a cerut să i se schimbe numele de familie în cel al nevestei invocând un motiv caraghios pentru un bărbat cu un trecut amoros tumuluos ca al său. Astfel, Staicu a declarat în faţa autorităţilor că renunţă la numele său şi preia numele iubitei, ca o dovadă a dragostei sale neţărmurite pentru aceasta. După ce a primit sentinţa definitivă de condamnare la închisoare, Staicu şi-a lăsat iubita singurică şi a fugit peste hotare. A fost găsit în Ungaria, purtând barbă şi îmbrăcat ca un om al străzii.

4. Procurarea unor acte în alb

O altă categorie o constituţie urmăriţii internaţional care îşi procură un document în alb: „Pur şi simplu se sparg prefecturile. Sunt multe cazuri în ţări din vest, cum e Belgia, unde se sparge prefectura şi se fură de-acolo două sertare de documente, care-i problema? Nu e nimic fenomenal. Sunt mii de documente care sunt furate în alb, de la seria cutare la seria cutare. Aceste documente sunt introduse într-un sistem informatic şi date ca furate, dar când treci frontiera dint-o ţară în alta nu e neapărat să zbori cu avionul. Poate să călătorească cu o maşină, însă nu e nevoie să fie şofer, ca să fie oprit la un control de rutină. Poate să fie pasager, poate să fie într-un autocar. Astfel riscul de a fi controlat e mult mai mic”.

5. Schimbarea amprentelor

Poliţiştii români care cola­borează cu omologii lor străini ne-au explicat că, mai nou, există o metodă rarisimă de a scăpa de gratii, care are legătură tot cu chirurgia plastică: „Sunt oameni care şi-au schimbat pur şi simplu amprentele, prin pre­levare de la cadavre şi aplicare de grefă prin chirurgie estetică. O grefă de felul ăsta necesită tratament toată viaţa, ca ţesutul epitelial să nu fie respins de organism. O dată ce a căpătat noile amprente, infractorul îşi poate declara orice altă identitate, pentru că nu-l mai recunoaşte sistemul, chiar dacă are nişte amprente introduse în sistem. Fugarul vine cu un document curat, care nu spune nimic şi cu nişte amprente pe care nu le găseşti nicăieri în sistem. Practic, fiincă sistemul nu-ţi
întoarce decât un rezultat pozitiv, iei persoana respectivă de bună. Însă schimbările de am­prente sunt cazuri 1 la un milion. Au fost câteva pe tot globul”.

Urmăritul internaţional e un „veşnic hăituit”

Comisarul de poliţie prevede o libertate chinuită pentru urmăritul internaţional Mihail Boldea: „Ascultaţi-mă ce vă spun. E un fel de puşcărie. Un fugar care se ştie ameninţat tot timpul că va fi prins, pentru că subconştientul lui asta trăieşte. Trăieşte cu această teamă de a fi prins în orice clipă, că cineva o să-i bată la uşă, că cineva o să-l urmărească, că cineva o să-l sune să-l invite la o întâlnire. El permanent va trăi cu această psihoză şi presiunea e destul de mare, ca şi cum ai fi în pârnaie. În momentul în care te ştii urmărit, eşti exact ca într-o
puşcărie. Presiunea psihică e foarte mare. El nu doarme cum dormiţi dumneavoastră. Dumneavoastră mergeţi seara şi vă culcaţi liniştit. Eu vă garantez că el doarme iepureşte. Mai devreme sau mai târziu îl vom găsi. S-au găsit să ştiţi. Pe planeta asta nu dispare nimeni, staţi liniştit. E, problema e când: peste două luni sau peste un an. E o chestiune de timp”.
O altă sursă a noastră a exprimat şansele fugarului Boldea de a li se strecura printre degete poliţiştilor în felul următor: „În momentul în care e dat în urmărire internaţională, toate statele membre INTERPOL, 190 la număr, sunt conectate la sistem şi fiecare poliţist care iese în stradă în tura de seară are fotografia lui, în cazul în care îl găseşte pe stradă. Îl vom prinde, mai ales dacă va exista şi un pic de voinţă şi implicare politică pentru ca lucrurile să se mişte”.

Fugari români aduşi în ţară

Mihai Necolaiciuc (grave infracţiuni economice). Fostul şef al CFR a fost dat în urmărire în 2006 şi adus în ţară abia în 2011. O parte din anii de fugă i-a petrecut în vilele sale din Miami.
Nicolae Popa (grave infracţiuni economice în dosarul FNI). Nicolae Popa a fost extrădat abia anul
trecut din Indonezia, după ce a fost dat în urmărire internaţională vreme de 10 ani.
Ioan Clămparu (prostituţie, proxenetism). „Cap de Porc” a fost dat în urmărire generală din 2003 şi a fost prins abia în 2011, fiind încarcerat momentan în Spania. Acesta e liderul uneia dintre cele mai puternice reţele mafiote din România. Interlopul are de executat o pedeapsă de 13 ani.
Dinel Staicu (devalizarea Băncii Internaţionale a Religiilor). Ca să scape de condamnarea de 7 ani de închisoare, milionarul a luat numele soţiei, devenind Dinel Nuţu, şi a părăsit România. A fost prins în Ungaria la câteva zile distanţă.
Tcaciuc Severin (evaziune fiscală, fals, uz de fals şi înşelăciune), Afaceristul din Botoşani a fost dat în urmărire generală în 2003 şi a fost prins în Austria 6 ani mai târziu.

Topul românilor urmăriţi internaţional neprinşi

Nanaa Hassan şi Nanaa Amman (grave infracţiuni economice-au achiziţionat de la AVAS şi deva­lizat TEROM Iaşi, cel mai mare combinat românesc de fibre sintetice). După ce au produs o gaură de 88 miliarde lei vechi, în 2004 cei doi fraţi au fugit în Siria via Franţa.
Omar Hayssam (acte de tero­rism). Implicat în criza jurnaliştilor români răpiţi în Irak în aprilie-mai 2005 şi condamnat de judecătoria competentă din România la pedeapsa maximă de 20 de ani de puşcărie şi la o despăgubire de câte 2 milioane euro pentru fiecare dintre cei trei jurnalişti răpiţi în Irak în vara lui 2006, Hayssam a pretins că suferă de cancer anal (n.r. – una dintre cele mai dureroase forme de cancer) şi a fugit în Siria (se pare, ascuns pe un vapor, printre oi).
Unele scenarii spun că Hayssam n-ar fi putut părăsi România fără sprijinul serviciilor secrete.
Teohari Leonida (a înşelat băncile Dacia Felix SA Cluj-Napoca şi Credit Bank Bucureşti). După ce a adus statului prejudicii de 27,6 mil. dolari şi 25,5 mil. mărci germane, în 2003 a fugit din ţară.

După cât timp se pot întoarce acasă fugarii

Articolele 125 şi 126 din Codul Penal prevăd termene de prescripţie a executării pedepsei. Astfel, spre exemplu, o per­soană fizică condamnată la detenţie pe viaţă sau la peste 15 ani de în­chisoare, trebuie să reuşească să rămână „neprinsă” de poliţişti timp de 20 de ani de la pronunţarea sentinţei definitive. După aceea pe­deapsa i se prescrie.