Prin urmare, cu criza stam astfel, zice Guvernul: aveam pe agenda 32 de probleme, iar pe 28 dintre ele le-am rezolvat. Ecuatia ideala: cinci sesimi din sarcina au ajuns de domeniul trecutului. Nu mai ramane nici macar un sfert din sacul provocarilor de acum sase luni. Nimic de zis, sub raport formal, evaluarile cantitative sunt demne de atentie si incontestabile sub aspect stiintific. Continuand rationamentul propus de prim-ministru cu toata buna-credinta, ne putem lumina la fata in conformitate cu o aritmetica simpla. Daca in sase luni am rezolvat 28 de sarcini din cele 32 existente, se cheama ca ultimele 4, cele restante, ne vor lua mai putin de o luna. Criza din Romania – recesiunea, vorba presedintelui, depresiunea (si depresia!), vorba altora, sau contractia, cum spun economistii mai sofisticati – se va incheia, prin urmare, luna viitoare pe la inceput, ea continuand, numai pentru sceptici, pana maximum de Sfanta Maria.
Uite de ce imi place mie precizia si de ce evaluarile cantitative imi merg la inima. Pentru ca sunt precise. si unde e precizie nu incape tocmeala. Chestiunea care ma nedumereste un pic – numai din punct de vedere stiintific, nu altfel! – este ca in lume lucrurile par departe de a se fi rezolvat. Acolo nu se aude de vreun final al crizei. Ceea ce iarasi ma face sa revin la vechea balada: chiar avem o criza in Romania sau ne jucam un pic de-a asa ceva?!
Daca da, daca nu e facatura, atunci Guvernul Romaniei a gasit logaritmul care, cu o marja minima de eroare, stabilita stiintific, poate da cheia rezolvarilor universale in materie de criza. Sa zicem ca pentru Bulgaria si chiar Polonia – aleg, desigur, la intamplare aceste exemple – sunt de inlaturat tot 32 de obstacole. Germania si Franta, state ceva mai mari si cu anvergura bine stiuta, vor fi avand, poate, 34-36 de probleme. SUA… vreo 40. Iar Albania, mititica Albanie, cel mult 28-30. Expertii pot identifica itemii lipsa sau excedentari, nu e nici o complicatie.
Dar… pe ce baze se vor fi stabilit cei 32 de piloni ce ne stateau in cale si dintre care numai 4 au mai ramas in picioare? Daca e sa ma uit la trecerea in revista de catre Emil Boc a problemelor cu care ne-am confruntat, ar parea sa rezulte ca ele sunt cele care au aparut dupa plecarea sperantei si creativitatii din casa si trantirea definitiva a usii peste noi. "Ei, ce te faci, Guvernule, acuma?" "Pai, ce sa ma fac?! Uite, iau de ici si pun dincolo. Iar cand colo se goleste, mut din nou aici…" Cuvantul de ordine al premierului este "mentinere". Simptomatic. Depasire? Fugi de-aici. Mai degraba, gestionarea crizei. S-ar zice ca Guvernul Boc s-a nascut si e facut sa traiasca numai si numai pentru criza. Nu cum sa facem saltul ii framanta pe expertii lui. Mai degraba – sau numai si numai –, cum sa gestionam criza.
Nu e, intr-adevar, mare lucru sa faci minuni cand ai mijloacele. Mai fabulos este sa te mentii cand nu faci minuni si nici nu ai mijloace. In sferele inalte ale puterii s-a inteles asta, asa cum a priceput-o rapid un prizonier american la japonezi, intr-un roman al lui James Clavel despre cel de-al doilea razboi mondial si care s-a imbogatit iluzoriu in lagar traficand carnea de sombolimbozauri de sub baraci. Dar numai pana a fost vestita pacea, iar camarazii lui s-au eliberat. Deocamdata insa, cel putin pana la Sfanta Maria, Cabinetul guverneaza, iar criza a fost infranta in primele ei 28 de puncte nodale.
Mie, zau, imi place ca nu mai avem probleme insolubile (decat cel mult – si numai deocamdata! – 4 la numar). Nu stiu de ce insa o agentie de rating din lumea larga pretinde, chiar acum, dupa ce Emil Boc si-a incheiat discursul, ca, datorita ponderii mare a datoriei externe in ambianta PIB-ului nostru patriotic, ne-am putea vedea destul de curand, mai iute decat am dori-o, in… faliment. Auzi colo! Cu siguranta ca oamenii aia spun baliverne. Noi si falimentul. Numai 4 detalii sa mai rezolve alesii nostri, si-apoi sa vezi atunci… Pana la Sfanta Maria proxima.
Domnul Isarescu lamureste: "Agentiile de rating au avut dreptate, dar ne-au penalizat prea tare". Altfel spus: stiu ele ce zic, dar exagereaza. Iar daca exagereaza, se cheama ca hiperbolizeaza, ca deformeaza, ca mint. Asa, asa… Acuma, ca stim, sa nu ne mai facem griji. Desi criza n-am avut niciodata, ea s-a rezolvat aproape in totalitate si nu mai exista. Cat despre perspectivele sumbre semnalate de altii cu privire la noi, ei bine, stiau ei ce zic si aveau dreptate. Numai ca s-au cam inselat. Pricepeti, romani? E-n regula.
