Arhitecta britanică de origine irakiană Zaha Hadid, adulată și detestată deopotrivă, care a decedat pe 31 martie, la Miami, în urma unui atac de cord, a fost prima femeie recompensată cu Medalia de aur a Institutului Regal al Arhitecţilor Britanici în semn de recunoaştere pentru munca sa.
În anul 2009 firma britanică de arhitectură Zaha Hadid Architects a proiectat un bloc-turn înalt de 200 de metri în centrul Capitalei, numit Dorobanți Tower. Clădirea, în formă de diamant înclinat, urma să fie construită pe strada Mihai Eminescu, la intersecția cu Calea Dorobanților, însă autoritățile de atunci nu au aprobat proiectul, Bucureștiul ratând astfel „diamantul“ lui Hadid.
De altfel, Dorobanți Tower este doar una din clădirile concepute de arhitectul star al Marii Britanii care nu a mai fost realizată, Hadid trecând printr-o perioadă de peste un deceniu de proiecte ratate, motiv pentru care a și primit titulatura de „arhitectul care nu construiește niciodată“. Situația s-a schimbat radical după ce mai mulți investitori s-au încumetat să îi dea pe mână câteva proiecte care ulterior aveau să devină celebre: Stația de Pompieri pentru Vitra din Weil am Rhein, Germania (1994), trambulina pentru sărituri cu shiurile din Innsbruck, Austria (2002) și Centrul de Artă Contemporană din Cincinnati, SUA (2003). După aceste realizări, faima și comenzile au crescut amețitor, permițându-i arhitectei să devină un star cunoscut în întreaga lume.
Zaha Hadid, supranumită „regina curbei“, s-a născut pe 30 octombrie 1950 la Bagdad și atunci când s-a dus să studieze la „Architectural Association“ din Londra, în 1972, avea deja o diplomă în matematică obținută la Beirut. Hadid a fost prima femeie și totodată primul musulman care a primit prestigiosul Premiu Pritzker în 2004, echivalentul Premiului Nobel în breasla arhitecților. Influențată de compozițiile abstracte ale pictorului rus de origine poloneză Kazimir Malevici, Hadid a fost, în opinia multor arhitecți, un geniu vizionar și un erou, care a împins limitele construibilului și a dat funcționalitate unor forme inovatoare, pe cât de apreciate vizual, pe atât de dificil de realizat.
Cariera ei nu a fost lipsită de controverse, mulți colegi de breaslă acuzând-o că se comporta ca un tiran, iar realizările ei sunt arogante și opresive. Alții au spus că arhitectei nici nu îi pasă cum este să trăiești în clădirile pe care le face, dar au fost și cei care o considerau genială. Mentorul ei, Rem Koolhaas, spunea că Zaha este ca o planetă a cărei orbită este imposibil de imitat.
Top 10 „minuni“
1. Stația de Pompieri pentru Vitra din Weil am Rhein, 1994
Este primul proiect complet realizat de Hadid, o construcție complexă de planuri oscilatoare și unghiuri ascuțite, foarte diferită de designul organic pe care l-a abordat mai târziu.
2. Centrul de Știință Phaeno din Wolfsburg, 2005
Clădirea “comprimă multe elemente prezente în lucrările mele de multă vreme“, spunea Hadid, în timp ce un critic o aprecia drept un vortex uimitor și însuflețit, din oțel și beton, care te face să experimentezi puterea operațională a spațiului.
3. Podul Pavilion din Zaragoza, 2008
Primul pod conceput de Hadid este o construcție cu două deschideri de inspirație florală, cu o siluetă fluidă, precum apa care trece pe sub el. Gândită ca pod pietonal și totodată ca spațiu expozițional, lucrarea leagă cartierul La Almozara de centrul Zaragoza Expo 2008.
4. Academia Evelyn Grace din Londra, 2008
Această școală în forma literei Z din Brixton, sudul Londrei, care are o pistă de alergare exact prin centru, este proiectul care i-a adus a lui Zaha Hadid faima în Marea Britanie.
5. Opera din Guangzhou, 2010
Clădirea Operei din Guangzhou, în valoare de 130 de milioane de lire sterline, a fost proiectată pentru a se integra perfect pe malul râului Zhujiang, care străbate metropola din sud-estul Chinei. Considerată una dintre cele mai ademenitoare clădiri destinate operei din întreaga lume, construcția din sticlă și oțel este inundată de lumină pe timpul zilei.
6. Podul Sheikh Zayed din Abu Dhabi, 2010
Acest pod lung de 842 de metri are trei deschideri asimetrice, iar suprastructura curbată, în formă de arcade, a fost inspirată de dunele deșertului. Construcția poartă numele fostului președinte Sheikh Zayed, la rândul său arhitect, și a costat 200 de milioane de lire sterline.
7. Muzeul Transporturilor din Glasgow, 2011
Impresionanta structură de pe malul râului Clyde din Glasgow este prima clădire importantă din Marea Britanie concepută de Zaha Hadid. Construcția este o hală longitudinală cu acoperiș în zig zag, realizată din zinc și sticlă, care oferă 7000 de metri pătrați de expunere.
8. Centrul Acvatic din Londra, 2012
Situat în Parcul Olimpic din Stratford, Centrul Acvatic din Londra este un bazin acoperit cu aspect de catedrală, unde s-au ținut probele de înot sincron, natație și sărituri în apă în timpul Jocurilor Olimpice și al Jocurilor Paralimpice din 2012.
9. Centrul Cultural Heydar Aliyev din Baku, 2012
Situat într-o suburbie nouă a capitalei Azerbaidjanului, Centrul Cultural Heydar Aliyev este o construcție futuristă, în mai multe straturi curbate care contrastează mult cu arhitectura monotonă postsovietică din împrejurimi.
10. Mall-ul Galaxy Soho din Beijing, 2012
Această construcție destinată spațiilor comerciale din capitala Chinei este o clădire cu patru domuri, înțesată cu poduri de legătură și platforme curbate care o fac să semene mai degrabă cu o navă spațială din seria „Războiul Stelelor“. Această
clădire-gigant, care are și un interior foarte spectaculos, a fost inspirată de arhitectura tradițională chineză.
Opinie
Zaha și clădirile finite
„Există arhitecți care construiesc clădiri finite, palpabile, procese încheiate. Zaha Hadid nu era dintre aceștia. Proiectele ei, atât cele rea-lizate, cât și cele la nivel de concept, sunt procese de transformare și nu clădiri. Sunt ipostaze potențiale ale unor clădiri și o materializare a ceea ce ea credea, anume că arhitectura nu poate fi învățată, dar oamenii pot fi inspirați să o creeze. Ea poate fi criticată din multe puncte de vedere, la nivel de detaliu, pentru omogenitatea tratării unor scări diferite de intervenție, lucru care nu întotdeauna funcționează și poate pentru statutul de «star architect» care a adus câteodată note comerciale. Dar, dincolo de aceste lucruri, pentru cei care au crescut în școală cu Zaha Hadid, pentru cei care au trecut prin anii mici cu gândul la «Vitra Fire Station», este poate mai important un model de arhitect care te incită să visezi decât unul care îți arată drumul de urmat“, explică Alexandra Pacescu, asist. dr. arh. al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“.
Vizionară Zaha, la limita abstractului
„Viziunea arhitectei se face cu-nos-cută la începutul anilor ‘80, prin desenele ei aflate la limita abstractului. Pasiunea pentru forme și obsesia de a traduce o abstracțiune într-un obiect construit i-au ghidat întotdeauna munca, fiind criticată uneori pentru lipsa de funcționalitate a spațiilor pe care le-a generat. Vezi «Vitra Fire Station» din Weil am Rhein, una dintre cele mai cunoscute clădiri ale ei. Zaha transformă dinamismul și fluiditatea desenelor ei aproape caligrafice în sisteme tectonice la fel de fluide, într-un spațiu distorsionat, explodat, care nu mai are nimic în comun cu axonometriile și proiecțiile ortogonale utilizate de arhitectura clasică, într-o manieră suprarealistă, aparent lipsită de logică și rigoare. Ea rămâne pentru arhitecți o vizio-nară, aspru criticată pentru lipsa de realism, dar lăudată în același timp pentru că a împins limitele posibilului prin cercetare, viziune, design și estetism exacerbat. Dintre toți colegii ei de avangardă, pentru mine Zaha pare că are cea mai futuristă, dar și coerentă abordare“, spune Olivia Safer, arhitect la Aughey O’Flaherty Architects.
200 metri ar fi trebuit să măsoare Dorobanți Tower, proiect desenat de Zaha Hadid, dar care nu a fost aprobat de autoritățile din București.
