ลtefan Andrei, ministrul care a coordonat politica externฤ a României ceauลiste între anii 1978 ลi 1985, este unul dintre puลฃinii demnitari români care l-au cunoscut pe fostul preลedinte al Egiptului, Hosni Mubarak, ลi înainte, ลi dupฤ ce a preluat ลefia administraลฃiei de la Cairo. Cine a fost cu adevฤrat „faraonul” Mubarak, cât de strânsฤ a fost prietenia lui cu Ceauลescu ลi ce atmosferฤ era la Bucureลti în sฤptฤmâna din octombrie 1981 în care preลedintele Anwar Sadat a fost ucis, iar succesorul Hosni Mubarak s-a instalat la putere? Despre toate acestea, în interviul acordat României Libere de fostul ministru de Externe ลi viceprim-ministru comunist, ลtefan Andrei.
V-aลฃi aลteptat ca Mubarak sฤ pฤrฤseascฤ puterea în felul acesta?
ล.A.: Egiptul este cea mai influentฤ ลฃarฤ africanฤ, este centrul lumii arabe ลi are un loc important în lumea islamicฤ. Vreau sฤ mฤ refer la perioada în care eu am lucrat. Relaลฃiile noastre cu Egiptul, pe timpul lui Nasser, au fost determinate de relaลฃiile dintre Uniunea Sovieticฤ ลi Nasser. Din moment ce Israelul a contat pe Occident, pe americani, Nasser a mers pe linia URSS. ลi cum noi, pânฤ în 1964, urmam pas cu pas Uniunea So-vieticฤ, relaลฃiile noastre erau auxiliare, centrul era la Moscova. A urmat primul rฤzboi dintre ลฃฤrile arabe ลi Israel, câลtigat de Israel. Noi am considerat cฤ problemele sunt de reglat pe cale politicฤ. Eu am asistat, în mar-tie 1966, la Moscova, la o întâlnire între Ceauลescu, Maurer ลi Ali Sabri, care era al doilea om în conducerea egipteanฤ, un filosovietic, dovedit a fi ลi agent sovietic. Egiptenii au venit cu ideea sฤ aruncฤm Israelul în mare. Am spus cฤ nu putem face asta.
De ce nu s-ar fi implicat România în aลa ceva?
ล.A.: Noi întotdeauna am considerat cฤ problemele litigioase dintre state trebuie sฤ fie rezolvate pe cale politicฤ. Dar a început rฤzboiul dintre Israel ลi Egipt, în 1967
(5-10 iunie – n.r.). Anterior, Egiptul a dat afarฤ trupele ONU ลi a început rฤzboiul. O problemฤ care nu a fost rezolvatฤ clar ลi împฤrtฤลitฤ de toatฤ lumea este definiลฃia agresiunii. În acel moment, se gฤseau în Egipt ลi consilieri sovietici, armament sovietic. Înfrângerea Egiptului a fost, de fapt, ลi o palmฤ datฤ aliatului mai mare, Uniunii Sovietice, ลi, implicit, ลฃฤrilor socialiste.
Au existat douฤ momente de tensiune în relaลฃiile România-Egipt.
ล.A.: S-a fฤcut o întâlnire la Moscova între ลฃฤrile Tratatului de la Varลovia, pentru a discuta situaลฃia creatฤ dupฤ rฤzboiului de ลase zile. A venit, în mod surprinzฤtor, ลi Tito, pentru cฤ era frate de cruce cu Nasser în miลcarea de nealiniere. Tito propune sฤ hotฤrâm ruperea relaลฃiilor cu Israelul. Poziลฃia noastrฤ a fost cฤ nu e clar cine a fฤcut agresiunea ลi cฤ nu recunoaลtem guverne, ci state. Aici a fost marea despฤrลฃire dintre noi ลi ceilalลฃi.
ลi dintre România ลi Egipt. Apoi a venit ridicarea la nivel de ambasadฤ a reprezentanลฃei diplomatice a Israelului.
ล.A.: Asta a dus la îngheลฃarea relaลฃiilor diplomatice cu o serie de state – Egipt, Siria, Irak, Sudan. A fost o problemฤ pe care a trebuit sฤ o lucrฤm ca sฤ le arฤtฤm ลฃฤrilor arabe cฤ noi am avut dreptate.
Cum s-a reuลit reîncฤlzirea?
ล.A.: Am explicat care e problema, am mers pe dezvoltarea schimburilor comerciale. Un rol important l-a avut faptul cฤ am dat un numฤr mare de burse pentru studenลฃii din ลฃฤri arabe. A avut loc un proces liniลtit, mฤsurat, spre normalizare. Bineînลฃeles, în continuare, Egipt, Siria ลi Irak, care depindeau de armament sovietic, ne priveau neprieteneลte. Erau mai mult niลte relaลฃii în spiritul „coexistenลฃei paลnice”. Dar a apฤrut un fenomen foarte important. În 1972, eu îl însoลฃesc pe Ceauลescu în opt ลฃฤri din Africa. A început cu Algeria ลi s-a încheiat cu Egiptul. ฤsta a fost un moment crucial în relaลฃiile cu ลฃฤrile arabe. Le-am arฤtat cum gândim ลi ce vrem.
ลi ce vroia România?
ล.A.: În discuลฃiile cu Nasser, Ceauลescu i-a zis: „ca sฤ poลฃi sฤ faci o politicฤ normalฤ, trebuie sฤ renunลฃi la consilierii sovietici. Ca dumneata sฤ poลฃi sฤ te miลti, mergi pe o politicฤ independentฤ faลฃฤ de sovietici ลi faลฃฤ de americani. Pentru noi, fundamental a fost sฤ tฤiem capetele agenturilor sovietice. ลi a treia chestiune, cautฤ o îmbunฤtฤลฃire a relaลฃiilor cu Israelul”. În aprilie 1972, în timpul vizitei lui Ceauลescu în Egipt, eu am or-ganizat prima întâlnire a lui Ceauลescu cu Arafat.
La Cairo?
ล.A.: Da.
Pe cine aลฃi contactat? Pe egipteni, ca intermediari?
ล.A.: Nu, pe un consilier al Ambasadei României.
Întâlnirea cu Arafat de ce s-a ลฃinut în Egipt?
ล.A.: El era în Egipt. Apoi, când a izbucnit rฤzboiul din 1973 (arabo-israelian), relaลฃiile noastre cu Egiptul erau deja altele, nu mai era situaลฃia din 1967. Progresaserฤm mult. Ulterior, noi le-am propus egiptenilor sฤ meargฤ sฤ vorbeascฤ direct cu israelienii. La o întâlnire Ceauลescu-Sadat (succesorul lui Nasser ลi predecesor al lui Hosni Mubarak), Sadat i-a spus lui Ceauลescu: „Domnule sฤ ลtiลฃi cฤ primul ลef de stat egiptean care va merge la Ierusalim va fi omorât de arabi.”
Exact asta s-a întâmplat cu el.
ล.A.: Ceauลescu s-a mai întâlnit cu Sadat. Între timp a venit în România, de vreo patru-cinci ori, ลi Mubarak, ca trimis special al lui Sadat. Am luat masa cu el ลi în timpul ฤsta l-am cunoscut bine.
Cum era Hosni Mubarak ca om, ca personaj cu care luai masa?
ล.A.: Lui i se spunea „La vache qui rit”, pentru cฤ avea un zâmbet.
Unde i se spunea aลa?
ล.A.: În presa egipteanฤ. Nevasta lui era profesoarฤ de englezฤ, iar el a fฤcut ลcoala de aviaลฃie la Moscova. Domnule, ruลii intraserฤ sฤnฤtos. Mubarak i-a fost prezentat lui Ceauลescu ca urmaลul lui Sadat.
Când?
ล.A.: Când era vicepreลedinte. Sadat simลฃea nevoia sฤ ne informeze ลi pe noi de anumite lucruri. Mubarak era un foarte bun organizator, se bucura de simpatie ลi de preลฃuire în armatฤ. Pe el l-a pus Sadat sฤ ลฃinฤ armata în mânฤ. Are gândire simplฤ, în unghiuri drepte.
Ce înseamnฤ asta?
ล.A.: Spune acelaลi lucru de cinci ori.
Vi se pฤrea un interlocutor stฤpân pe sine sau un simplu mesager al lui Sadat?
ล.A.: Nu, nu. Avea judecฤลฃile lui, care erau, bineînลฃeles, inspirate de conducerea militarฤ. Erau pe puncte, ca la armatฤ, însฤ era abil.
Lui Ceauลescu, înainte ca Mubarak sฤ ajungฤ preลedinte, cum i se pฤrea?
ล.A.: Un militar luminat.
Dezvoltaลฃi puลฃin ideea.
ล.A.: Nu avea abilitatea lui Sadat ลi nici carisma, în lumea arabฤ, a lui Nasser. Era sub ei. Ultima oarฤ ne-am întâlnit cu el pe aeroportul din Cairo.
Când?
ล.A.: În ’87, când Ceauลescu a mers în Africa ลi a oprit ลi la Cairo.
Dupฤ ce Mubarak a fost numit preลedinte, numฤrul contactelor directe Bucureลti-Cairo a crescut mult. Mubarak a venit la Bucureลti ลi de trei ori în douฤ luni, la finele anilor ‘80. Erau dese vizitele. Ce era în spate?
ล.A.: Da, 11 vizite. Lucrurile s-au complicat dupฤ Camp David. Apoi, noi am avut relaลฃii strânse.
Anvergura relaลฃiilor economice se reflecta ลi în cooperarea dintre serviciile secrete?
ล.A.: Nu cunosc asta.
Între timp, averea lui Hosni Mubarak a sporit. Este estimatฤ la 70 miliarde dolari.
ล.A.: A dat ลi el drumul la alลฃii care sฤ-l sprijine ลi s-au îmbogฤลฃit ลi ฤลtia. ลi atunci, în timp ce ai o universitate bunฤ la Cairo, cea mai bunฤ din lumea arabฤ, ai ลi un numฤr de analfabeลฃi…
A fost un dictator Mubarak?
ล.A.: Se ลi saturฤ lumea, domnule, 31 de ani… Vii la 15 ani ลi stai pânฤ la 46 de ani cu acelaลi preลedinte. Roade, puterea corupe ลi distruge. Dictatorii sunt de diferite categorii.
Ce diferenลฃฤ era între el ลi Ceauลescu?
ล.A.: Ceauลescu avea apucฤturi dictatoriale, dar ลi apucฤturi democratice. De exemplu, grija lui pentru cei de jos – nu exista la Mubarak.
ลi în România, ลi în Egipt s-a construit un cult al personalitฤลฃii pentru lider. Cât difereau?
ล.A.: Cultul personalitฤลฃii lui Ceauลescu este mult mai violent ลi mult mai abuziv decât al lui Mubarak. Una dintre paginile ruลinoase ale regimului vechi ลi a lui Ceauลescu este acest cult al personalitฤลฃii. Nu se referฤ numai la faptul cฤ se striga „Ceauลescu, PCR!”. Uite în presฤ: înainte, se spunea „ลedinลฃa Comitetului Politic”, dar s-a ajuns la „Sub preลedinลฃia tovarฤลului Ceauลescu a avut loc ลedinลฃa Comitetului Politic”. Cuvân-tarea mea la ONU, nu era cuvântarea tovarฤลului ลtefan Andrei la ONU, ci era „Considerentele preลedintelui Nicolae Ceauลescu, privind situaลฃia internaลฃionalฤ, prezentate de ministrul de Externe”, deลi el nu vedea cu-vântarea. Pe urmฤ nebunia asta din judeลฃe – aduceai 100.000 de oameni ca sฤ le spunฤ „Vฤ adresez un salut! Aveลฃi rezultate bune! Am vorbit cu tovarฤลul ca ele sฤ fie ลi mai bune!”.
Când venea un lider strฤin la Bucureลti erau festivitฤลฃi stradale, întâmpinat de populaลฃie cu steguleลฃe, copii. Era la fel când mergea Ceauลescu la Cairo?
ล.A.: ลi acolo erau. În general, în ลฃฤrile africane, în China, Coreea era acest lucru. Sau îl primeai pe Gorbaciov cu sute de mii de oameni ลi când mergeai tu la Moscova te urcai în maลinฤ ลi te duceai la vilฤ. Dar prob-lema care se pune este urmฤtoarea. Nu existฤ un singur Ceauลescu.
Se poate spune asta ลi despre Hosni Mubarak?
ล.A.: Eu cred cฤ Mubarak de la început a mers tare pe îmbogฤลฃire, a contat pe armatฤ, pe sprijinul americanilor. Iar americanii l-au aruncat din cฤruลฃฤ. Aลa fac ลi ruลii, când aลa dicteazฤ interesele Moscovei.
Erau interese acum ca Mubarak sฤ nu mai stea la putere?
ล.A.: Se sฤturase lumea de el. Mubarak a fost înlocuit, dar problemele rฤmân.
Dictatorii nu-ลi dau seama cฤ popoarele ajung sฤ se sature?
ล.A.: Într-o formฤ sau alta, devin inconลtienลฃi.
Au sub control un aparat de informaลฃii care ia pulsul strฤzii. Nu vi se pare paradoxal?
ล.A.: Ajung sฤ nu mai creadฤ.
Se cred chiar atât de intangibili?
ล.A.: Ceauลescu a murit crezând cฤ este iubit de popor. Cea mai mare loviturฤ pe care a primit-o a fost pe 22 decembrie, când i s-a comunicat: „- Tovarฤลe secretar general, muncitorii de la «23 August» se îndreaptฤ spre sediu. – A, muncitorii mei vin aici! – Pฤi nu, vin sฤ vฤ spunฤ sฤ plecaลฃi!”
Mubarak, din ce spuneลฃi, pฤrea ceva mai pragmatic. Credeลฃi cฤ nu era conลtient cฤ poporul nu-l mai vrea?
ล.A.: Cred cฤ nici nu a avut interesul sฤ fie iubit de popor.
De ce?
ล.A.: Era un militar care spunea: „Îmi fac datoria, iar poporul nu ลtie ce-i aia. Trebuie sฤ-i spun eu”. Societatea lor este îmbâcsitฤ din punct de vedere religios.
Atingea Mubarak acest subiect, al islamismului?
ล.A.: Nu.
Ca interlocutor, cum l-aลฃi caracteriza? Cu stil, mai rudimentar?
ล.A.: Era un tip miliar ลi în comportament. Se vedea clar.
Se simลฃea o austeritate a discursului, a gesturilor?
ล.A.: Da, mฤsurate.
Ce atmosferฤ era la Bucureลti, în sฤptฤmâna din 1981, când s-a petrecut succesiunea
Sadat-Mubarak?
ล.A.: Am mers la Ceauลescu cu telegrama de condoleanลฃe, dar era preocupat. I-am zis, „tovarฤลe Ceauลescu, v-a spus Sadat cฤ aลa va fi”. Zice: „totuลi nu trimite acum telegrama”. M-am dus apoi la un prieten sฤ bem o palincฤ ลi mฤ cheamฤ Ceauลescu. Bฤuse ลi cฤpฤtase curaj. Mi-a zis: „dฤ telegrama aia”, ลi atunci am luat o copertฤ de dosar, am scris-o ลi i-am citit-o.
Cum vedeลฃi evoluลฃia Egiptului?
ล.A.: Acum americanii luptฤ sฤ nu înceapฤ haosul. Israelul tremurฤ.
Portret
„Iliescu nu are aplecare spre problemele oamenilor”
– ลtefan Andrei a fost un critic consecvent al lui Ion Iliescu încฤ din anii ’50, cei doi intersectându-se mult în politica de dinainte de decembrie 1989.
– Ulterior, Ion Iliescu a preluat puterea, iar ลtefan Andrei a fost condamnat sub acuzaลฃiile de subminare a economiei naลฃionale ลi genocid. A executat doi ani ลi jumฤtate de închisoare dupฤ 1990.
– Despre Iliescu, ลtefan Andrei povesteลte pentru RL cฤ era considerat, inclusiv de foลtii comuniลti, un biet „propagandist” ลi „bun de gurฤ”. Fostul ministru de Externe mai considerฤ cฤ Iliescu a pervertit ลi ideea de stânga româneascฤ, prin modul în care a condus PDSR/PSD.
– Despre Adrian Nฤstase spune cฤ ar fi fost „bun pentru partidul liberal”.
– Cu 13 ani înainte de a fi numit ministru de Externe al României, ลtefan Andrei a devenit, în 1965, adjunctul Ghizelei Vass, la Secลฃia Internaลฃionalฤ a PCR, o apropiatฤ a Anei Pauker ลi a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ลi bunica liberalului Bogdan Olteanu, în prezent viceguvernator la Banca Naลฃionalฤ.
– Ce spune astฤzi fostul ministru de Externe al lui Ceauลescu, despre fosta sa ลefฤ, Ghizela Vass, ลi despre liberalul de mai târziu, Bogdan Olteanu?
Bunica Vass – „Era legฤtura Moscovei, vorbea la telefon cu Moscova”
Nepotul Olteanu – „Un oportunist”