Dupa calendar, ne aflam in plina campanie pentru alegerile europarlamentare. Dupa ce vedem pe strada si la televizor si citim in ziare, nici vorba. Este, in schimb, in plina desfasurare campania pentru prezidentialele din toamna. Singurul partid care pare sa fi luat cat de cat in serios alegerile europene este PDL (probabil pentru ca nu prea are cum sa-si lanseze acum un candidat prezidentiabil) si cred ca acest lucru se va vedea peste trei saptamani. Dar, daca asta e subiectul zilei, sa discutam despre candidatii pentru Presedintie.
Va fi o cursa in doua etape. In prima, lupta se va da pentru locul doi, intre Mircea Geoana si Crin Antonescu. Apoi, vom vedea in ce masura cel mai bine plasat dintre cei doi va reusi sa adune voturile candidatilor iesiti din cursa pentru a-l invinge pe actualul presedinte. Acesta e acum cel mai plauzibil scenariu – in ipoteza in care Traian Basescu nu pune in practica amenintarea de a renunta la a doua candidatura. Asadar, prima intrebare este cine va ajunge in turul al doilea.
Mircea Geoana il devanseaza deocamdata in sondaje pe Crin Antonescu si are resurse de crestere pana la nivelul intentiei de vot cu care este creditat PSD (in jur de 30%). Principalul sau atu il constituie recunoscuta forta organizatorica a PSD. Handicapul este la capitolul "imagine". Conform ultimului sondaj INSOMAR, Geoana este cel care, dintre cei trei principali competitori, intruneste cele mai putine optiuni la intrebarea despre masura in care are calitatile unui presedinte: 33%, fata de 38% (Antonescu) si 41% (Basescu). In acelasi sondaj, seria de intrebari referitoare la atributele considerate de autori ca relevante pentru un prezidentiabil (competent, cinstit, puternic, convingator) arata ca Geoana nu se evidentiaza prin nici unul dintre acestea. Cu alte cuvinte, el nu este perceput ca avand o calitate dominanta, adica are o imagine mai degraba stearsa. La aceasta contribuie dualitatea pozitiei sale politice (guvernant-opozant), dar si incercarile nepotrivite personalitatii de a adopta un ton excesiv de artagos.
Despre Crin Antonescu se poate spune ca, dimpotriva, are de remontat handicapul de a fi sustinut de un partid cu un electorat limitat de mult timp la maximum 19%. Pentru a ajunge in turul al doilea, el ar avea nevoie ca, pe langa cele 20% asigurate de bazinul electoral al partidului, sa mai adune cam 10% din voturile unor alegatori din zona actualilor nonvotanti sau indecisi – numai ca in cazul alegerilor prezidentiale acestia sunt relativ putini. Ca imagine, atributul sau dominant este cel de om cinstit – in acelasi sondaj INSOMAR, este perceput astfel de catre 46% din respondenti, fata de 34% (Geoana) si 33% (Basescu). Este un punct de pornire consistent, dar insuficient pentru construirea unui concept de candidat credibil. Dupa ce a castigat alegerile interne din PNL si, implicit, a devenit candidatul partidului, a crescut constant la capitolul "incredere", conform majoritatii sondajelor publicate. Calitatea de lider al opozitiei, ca si imunitatea la atacurile legate de erorile Guvernului Tariceanu favorizeaza aceasta tendinta.
Trendul descendent pe care majoritatea analistilor il situeaza pe Traian Basescu nu este atat de evident pe cat pare. Daca la inceputul anului era cotat cu intentii de vot in jurul a 50%, aceasta se datora faptului ca pe atunci era singurul prezidentiabil aproape cert. Trendurile consistente ar putea intra in discutie numai dupa momentul clarificarii celorlalte doua candidaturi, adica dupa sfarsitul lunii martie. Or, daca citim cifrele publicate dupa aceasta data, nu putem descifra deocamdata decat oscilatii intre valorile de 32% (sondaj CURS realizat in perioada de revenire in atentia publicului a tandemului Becali-Vadim, care insuma atunci neverosimilul procentaj de 19%) si 40% (sondaj CSOP comandat de PDL, incert prin volumul mic al esantionului si ciudatenia introducerii pe lista prezidentiabililor a lui Sorin Oprescu). Ca imagine, INSOMAR ne spune ca isi domina contracandidatii prin atributele "puternic" si "convingator".
A pierdut din capitalul de incredere pe masura insucceselor Guvernului pe care il gireaza, dar pana in noiembrie mai sunt sase luni, suficient timp pentru eventuale inversari de trend. De altfel, cursele de anduranta nu par sa-i convina (el a repurtat succese rasunatoare in campanii scurte); acesta ar putea fi motivul pentru care amana intrarea formala in competitia electorala. Din cele de mai sus rezulta ca, desi armele combatantilor par a fi stabilite, avem de asistat la o competitie care pastreaza multe necunoscute. Includem aici si voturile "rupte" de outsideri precum Principele Radu si Vadim Tudor, care pot deveni importante pe fondul unei previzibile degradari a climatului social, favorabile unor candidati antisistem. Oricum, vom asista la cea mai lunga campanie electorala de pana acum, in care diferenta ar putea sa fie facuta de stiinta dozarii eforturilor in perspectiva sprintului final.
