Dacă românii ar fi francezi, de mult îi ocupau pe ISIS ăștia, ba cu un contract, ba cu un minister, ba cu un gheșeft oarecare.
Să nu uităm cum prezidentul nostru – precedentul – a salvat o ziaristă franceză prizonieră la fundamentaliști dând Franței ocazia să își folosească bugetul în una din cele mai profitabile operații conduse de jihadiști, ostatici contra finanțe. Nu le-a venit așa greu serviciilor noastre, care aveau și ele niște informatori pe acolo și cărora niciun comision nu le e străin.
Versatilitatea și adaptabilitatea românilor sunt impresionante. Antena 3, după ce a debutat în forță cu mesaje anti-stradă, a ajuns la concluzia că mai profitabil pentru ea e să invite strada în studio și să o educe în eroarea de a fi dat jos Guvernul Ponta. Laolaltă cu oropsitele partide politice la care strada striga acum o săptămână, iată un front legitim gata de a fi contrapus dictaturii prezidențiale în curs de devenire.
Pe termen mediu, o stradă mutată la televiziune în combinație cu un guvern în care numai cine nu a fost în stradă are un cuvânt de spus – cinste administrației prezidențiale pentru cum a convins câțiva gradați să accepte și niște eurocrați cuminți în rândurile lor, și lui Liviu Dragnea că ne-a arătat că nu contează guvernele, ci doar fondurile lor – sunt secretul imobilității totale.
Ar fi cazul să reamintim deci ce voiau manifestanții, de anul acesta și de acum un an, când a fost ales Klaus Iohannis, eveniment care se cam pierde în negura vremurilor. Că, deși lucrurile sunt clare și în scris, aud că iarăși o luăm de la zero, și ne mai pierdem vreo șase luni să le explicăm unora sau altora care erau ocupați în altă parte ce se poate și trebuie făcut. Manifestanții din Piața Universității consideră reforma clasei politice o prioritate. În acest sens, Președinția României, partidele parlamentare și Guvernul interimar sunt așteptate să rezolve măcar câteva chestiuni prioritare care să permită din acest an o reînnoire, cum ar fi:
1. Scăderea pragului electoral, pentru locale chiar eliminarea lui, dacă vrem să scăpăm de consiliile locale putrede, precum cel bucureștean, vândut Apa Nova imparțial, peste granițele de partid.
2. Alegerea primarilor și președinților de consilii județene în două tururi de scrutin.
3. Eliminarea criteriilor actuale de radiere a partidelor, care restricţioneazǎ dreptul de asociere în partide locale sau judeţene. Ar trebui să poată fi radiate doar partidele care nu propun, singure sau în alianţă, candidat/candidaţi la două scrutinuri locale consecutive.
4. Finanţarea publică să se acorde proporţional cu performanţa electorală a partidelor care obţin cel puțin 1% din voturi la alegerile parlamentare şi locale (votul agregat naţional pentru consiliile judeţene).
5. Eliminarea discriminărilor contra candidaților independenți.
Aceste modificări legislative, pentru care au semnat zeci de ONG-uri, ar fi în interes public, deschizând drumul unei mai bune reprezentativități și participări la vot, ca atare nu li se poate aplica obiecția că sunt promovate de un guvern sau o majoritate parlamentară în propriul interes în anul dinaintea alegerilor.
Profitul ar fi doar pentru întregul sistem politic, pentru cetățeni, pentru partide sau candidați care încă nu există. Guvernul e interimar și neutru. În Parlament nu mai există o coaliție la putere, ca atare promovarea, fie pe cale legislativă ordinară, fie prin ordonanță, a acestor modificări ar satisface cerințele manifestanților fără a contraveni democrației sau Constituției.
Se mai adaugă la asta toată logistica electorală necesară, secții de vot în diaspora, că nu va ieși nimic din votul prin corespondență și poate noul chestor ajuns ministru începe prin a ne spune de ce listele de vot nu sunt postate pe internet, să le putem verifica toți.
Doi, să facem și altceva decât să ne rugăm, vorba lui Mircea Badea, să nu se mai repete situațiile la care suntem zilnic martori. Guvernul interimar, împreună cu partidele și cu societatea civilă, trebuie să lucreze la elaborarea și adoptarea introducerii unei evaluări a întregii legislații existente pentru riscuri (în SUA, executive order 12866 din 1993, sub administrația Clinton), prin care fiecărei agenții guvernamentale i se cere să examineze riscurile legislative și factuale legate de aria sa și să facă planuri de acțiune, traininguri etc.
Dacă vine cutremurul sau ne pune și nouă o bombă careva? Conform stenogramelor ISU, la această oră o legislație ipocrită și nerealistă favorizează și riscurile, și corupția, făcând ca majoritatea instituțiilor publice să se afle în ilegalitate. E clar că autorizarea oamenilor și a instituțiilor e o formă fără fond. Dacă ăia doi Dorei pirotehniști de meserie nu aprindeau în Colectiv artificii ale căror instrucțiuni în bulgară nu le putuseră descifra, și fără să se doteze cu extinctoare destule, la ora asta nu era nimeni mort, deși Piedone tot un nesimțit era, patronii clubului – niște exploatatori și așa mai departe.
Și pentru ca Dorel al nostru, care a ars chiar el, să ajungă în această situație, alți Dorei simplificaseră legislația în reforma dorelistă a statului sub Traian Băsescu, înlocuind controlul cu o declarație pe proprie răspundere, menită încă o dată să salveze obiceiurile statului (în care stânga nu are habar ce face dreapta, și nimeni nu face nimic în general) și să rezolve cu riscul pasând unor privați răspunderea sa. Hai să vedem în justiție la cât le-a ajutat asta, dar, judecând după eliberarea lui Piedone, pare că a mers.
După cum am mai spus, legislația toată trebuie luată la mână și pentru corupție (corruption proofing legislation), altfel reînnoitul mandat al DNA va fi petrecut ca și precedentul, băgând azi la pușcărie pe hoții de ieri, în vreme ce cei de mâine ocupă deja fotolii prin instituțiile statului. Dar simt eu că o să facem reforma pușcăriilor, demult întârziată, și cu asta ne-am rezolvat, în rest ne putem vedea fiecare de ce făceam și până acum. Ba nu, sper să fie mai mulți bani pentru ca societatea civilă să o ajute pe aia guvernamentală și eventual militară să mai bombardăm cu bancnote corupția asta, poate o amețim.
Și cum nu mai e nimic de făcut cu bugetul pe acest an, poate guvernul tehnocrat să se ocupe măcar de ce vine în anii viitori, și anume de realizarea unui plan de investiții conținând atât fondurile europene, cât și pe cele naționale și de bugetul multianual de mult promis? Tot avem un guvern de uniune națională, sau pe aproape, e momentul să se dea curs propunerii:
„Susținerea elaborării unui Plan de Dezvoltare Durabilă pentru următorii 10 ani, care să cuprindă atât obiectivele acoperite prin fonduri europene prin Acordul de Parteneriat, cât și pe cele care urmează a fi acoperite din bugetul de stat. Voi invita actorii implicați (cu precădere partidele politice) să-și asume acest Plan, un veritabil contract cu și pentru societate, pentru a nu se mai face cheltuieli în afara obiectivelor sale, adică în scopuri electorale sau clientelar“ – pagina 25 a programului prezidențial.
Meanwhile, mai pe planeta noastră, în loc să reformăm ANAF mai creăm o agenție să umble după ce au furat corupții, după care va veni una să evalueze cu ce se ocupă fiecare și a patra să facă institutional streamlining, că așa e cu reforma administrativă la români, fragmentezi zece ani ca să ai ce aduna când vine recolta.
Noroc că în sfârșit avem pe unul competent cu agricultura să conducă Guvernul și e cazul să îi dăm ceva timp de grație să învețe noile specii care i-au fost plasate în Guvern înainte de a trece la semănăturile pentru anul viitor.
Alina Mungiu-Pippidi este președinte SAR și profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe site www.romaniacurata.ro.
