De cativa ani, a devenit un cosmar sa te deplasezi in Bucuresti. Ca automobilist, constat ca viteza medie cu care circul in acest oras este in jur de 14 km/h – adica ceva mai incet decat cu o bicicleta mai ieftina, mai sanatoasa si mai putin poluanta. Explicatia este simpla: in ultimii 18 ani, numarul autovehiculelor care strabat orasul a crescut exponential, iar strazile au ramas aceleasi (ba, as zice ca s-au inrautatit putin, daca am in vedere ca in permanenta macar 5% dintre ele sunt afectate de interminabile lucrari de reparatii). Procesul de strangulare a orasului este in plina dezvoltare (numarul autovehiculelor continua sa creasca, strazile raman cum ne-am inteles), astfel incat avem toate motivele sa ne asteptam ca in doi-trei ani orasul sa fie complet blocat.
In fiecare campanie pentru alegerile locale, candidatii au promis solutii radicale pentru rezolvarea situatiei (unul a avut nastrusnica idee de a organiza un circuit de viteza in mijlocul orasului; altul a si preluat-o acum un an, sper ca nu va recidiva). In realitate, nici unul din primarii care s-au succedat nu a intreprins nimic coerent pentru rezolvarea "pe fond" a problemei. Cand ma refer la solutii radicale, am in vedere faptul ca mai binele general nu se va putea rezolva fara disconfortul unora. Unele metropole (Amsterdam) au rezolvat problema introducand tarife prohibitive pentru parcarea in centrul orasului, altele (Londra) au introdus o taxa speciala pentru patrunderea intr-un anumit perimetru sau au pus la punct o retea de transport subteran atotcuprinzatoare (Paris, Barcelona). Sigur, asemenea masuri trebuie sa fi deranjat pe unii, dar au sfarsit prin a face orasele functionale.
In acest context, demersul Primariei Bucurestiului de a realiza un Master Plan al transportului este de apreciat. Cu atat mai mult cu cat nu este un simplu enunt teoretic, ci un sistem de masuri bazat pe un studiu aprofundat al situatiei existente, cu o analiza a traficului (pe baza intervievarii a 32.000 de persoane), previziuni ale gradului de motorizare etc. Conform acestui studiu, pana in 2013, timpul mediu petrecut in trafic va creste cu 20% daca se respecta Master Planul si cu 43% daca nu se va face nimic. Proiectul cuprinde un ansamblu de masuri care ar trebui intreprinse pe o perioada de 20 de ani (cu un subset prioritar care ar trebui finalizat in 2013). Este vorba despre completarea inelelor interior si median, proiecte de strapungeri si largiri de strazi, legaturi cu autostrazi si drumuri nationale, parcari, managementul traficului, extensia liniilor de metrou. Citind proiectul (pacat ca nu se gaseste pe site-ul primariei), chiar putem visa ca odata vom trai intr-un oras frecventabil.
Exista insa o mica, dar esentiala problema legata de acest necesar proiect: punerea sa in practica. Este suficient sa ma gandesc ca pasajul Basarab va avea, probabil, nevoie de cel putin cinci ani pana la punerea in functiune, ca, in afara acestuia, numai pentru completarea inelului interior sunt prevazute inca 10 proiecte, unele mult mai complexe decat cel mentionat (de exemplu, pasajul subteran Grozavesti-Razoare-Calea Rahovei), si optimismul din paragraful anterior paleste brusc.
De fapt, Master Planul prezentat acum de catre primarul Videanu este doar o actualizare a celui elaborat in 1998 de catre agentia japoneza JICA. Intre timp, acela a devenit desuet – de exemplu, celebrul inel interior care ar trebui completat prin pasajul Basarab devine o poveste suprarealista de indata ce te incumeti ziua pe una din componentele sale, anume soseaua stefan cel Mare. Timp de 10 ani a zacut in sertarele primarilor Lis, Basescu, Videanu. Fusese primit cadou de la Guvernul japonez si beneficiarii l-au tratat ca atare, adica l-au asezat in vitrina si l-au sters din cand in cand de praf. Lansat la sfarsit de mandat, noul plan pare mai degraba menit sa serveasca drept tema de discurs in apropiata campanie pentru alegerea primarului. Moda pare ca se extinde – Inimaroiu, primarul de la sectorul 4, s-a gandit si el, la spartul targului, sa prezinte electoratului un "Plan Urbanistic Integrat" (nu ma intrebati ce inseamna asta, nu stiu nici macar ce este un plan dezintegrat). Electoratul s-a cam plictisit sa auda candidati care explica frumos ce lucruri minunate vor face, dupa care explica la fel de frumos de ce nu le-au facut.
Imi doresc sa nu am dreptate. Bucurestiul chiar are nevoie urgenta de o interventie coerenta. Mai vorbim in anul 2027.
Mircea Kivu este sociolog
